Povestea celui de-al treilea maraton @ Bucharest International Marathon
A trecut si Bucharest International Marathon, si ne-a parut rau ca n-am fost pe acolo, din motive bine intemeiate, am zice. Adica Georgianul a cazut prada racelii si a suferit, de acasa, in tacere, ca nu a putut ajunge sa vada atmosfera cu urechile proprii. Din fericire, au fost altii acolo, ochii si urechile noastre (ce ne-am face fara ei). Stiam ca Adrian Rusnac va participa, asa ca dupa concurs, l-am rugat sa ne spuna “Povestea celui de-al treilea maraton”. Cine este Adrian Rusnac (va auzim intrebandu-va, plini de curiozitate). Pai dumnealui are doar 21 de ani, e in al treilea an de facultate si, de cand a venit in Bucuresti, in 2009, face parte din cea mai mare organizatie de tineri, minunatul AIESEC, unde activeaza ca voluntar si in prezent. <<Aici am invatat ca pentru orice situatie exista si o solutie, asa ca orice problema/greutate pe care o intampin, pentru mine devine o simpla “provocare”>> ne-a spus, plin de mandrie, Adrian. Acum, ca ati facut cunostinta (Adrian – cititorii; Cititorii – Adrian), sa trecem la poveste.
“Am aflat rezultatul oficial abia seara: locul 219 din 392 de participanti care au ajuns la finish, la proba Maraton, in 4 ore, 5 minute si 8 secunde.”
De indata ce m-am trezit, am tras cu ochiul pe geam, in speranta ca au gresit meteorologii, si ca nu mai ploua afara… nu a fost sa fie, afara continua sa picure…Insa ploia si frigul nu au contat deloc, dat fiind ca ma astepta un Maraton.
Am luat echipamentul, pregatit cu o seara inainte, si am pornit spre Piata Alba Iulia, unde era zona de Start/Finish.
Am ajuns mai devreme, pentru ca mie imi place sa am destul timp inainte de cursa: sa ma schimb, sa-mi fac incalzirea cum trebuie (mai ales ca era o zi friguroasa – trebuia si o incalzire mai buna), sa ma asigur ca am totul la mine (batoanele si gelurile energizante, telefonul , castile si plasturi – pentru orice eventualitate).Incepea deja sa se aglomereze la linia de start. Eram acolo inconjurat de cateva sute de participanti, cu care urma sa alerg in aceasta cursa de 42,195 km. M-am uitat la ora – era 9:29, deci in curand trebuia sa se dea startul. POC – acesta a fost sunetul inceputului celei de-a 4-a editii a Maratonului International Bucuresti. Atunci au trecut prin mine atatea emotii, incat am uitat sa pornesc cronometrul (l-am pornit abia la al 2-lea km).
Pe parcursul maratonului, imi trec tot felul de ganduri/strategii prin cap, iar cateodata am impresia ca e o simpla rutina. Un picior inaintea celuilalt si tot asa, de mii de ori.
Mi-am dat inca odata seama ca spectatorii joaca un rol important intr-o cursa lunga. La aceasta editie erau putini, si majoritatea erau in Piata Alba Iulia, dar de fiecare data cand treceam pe langa ei, ma incurajau: “Bine, tine-o tot asa”, “Bravo, mai ai inca putin”. Cel mai mult mi-a placut un alergator de semi-maraton (isi terminase deja cursa) care mi-a aratat medalia lui si mi-a zis: “Uite ce te asteapta la finish, HAI ca poti!”. Eu ii aplaudam de fiecare data, si nu stiu de unde, dar parca prindeam puteri!
Dupa ce am vazut indicatorul cu KM 41, in capul meu au inceput sa incolteasca tot felul de ganduri, pe fata aparuse un zambet de fericire, cu toate ca eram extrem de obosit. Eu il numesc kilometrul fericirii, pentru ca stiu ca ce-i mai greu a trecut, si acum urmeaza doar gloria. Atmosfera de la finish era extraordinara; spectatorii ma incurajau cu aplauze si strigate… Obosit cum eram, picioarele parca se miscau din ce in ce mai repede, iar ultimii 200 de metri i-am alergat in sprint. Mi-am incheiat Maratonul cu obisnuitul “Salt de bucurie”!
De bucuros ce eram, nici nu m-am uitat la cronometru, sa stiu exact in cat timp am ajuns, dar stiam sigur ca mi-am batut propriul record – si eram si mai multumit! Chiar terminasem. Inca o data imi doborasem limitele.
Emotiile de la final sunt de nedescris! Nu cred ca cineva va putea intelege aceste emotii, fara sa fi trecut linia de finish a unui maraton.
Acesta a fost al 3-lea maraton pentru mine, de fiecare data am facut un timp mai bun decat la precedentul:
- Maratonul International Bucuresti 2010 – 5 ore, 21 min, 9 secunde;
- Primul Maraton International Cluj 2011 – 4 ore, 14 min, 45 secunde;
- Maratonul International Bucuresti 2011 – 4 ore, 05 min, 8 secunde.
La aceasta editie, organizatorii au oferit cele mai frumoase medalii pe care le-am vazut pana acum, si ma mandresc ca sunt posesorul unei dintre ele si o pot pune la colectie, alaturi de celelalte.
“La acest Maraton mi-am reprezentat tara, si cred ca am fost singurul participant din Republica Moldova la cursa Maraton”.
Pentru mine personal, maratonul este o provocare, atat o provocare fizica, dar mai mult una psihica. Este distanta perfecta pentru a-mi testa limitele, de a iesi din zona de comfort si stiu ca fiecare cursa pe care o voi trece imi va schimba viata si va contribui la cine sunt, ce conteaza pentru mine, si de ce sunt in stare atunci cand vreau sa-mi indeplinesc un vis.
[Adrian Rusnac]
Ii multumim lui Adrian pentru poveste si il felicitam pentru rezultat! De asmenea (asta e mai mult o curiozitate a noastra), daca mai stiti si de alti participanti din Republica Moldova, sa ne spuneti si noua.
Acestea fiind spuse, asteptam si alte impresii. Cum a fost la Maratonul International Bucuresti pentru voi?