Cum v-ati simtit dupa prima zi de catarare?

“Nu stiu altii cum sunt” dar eu cand am incheiat prima zi de catarare din viata mea (la sala Vertical Spirit din Baicului – Bucuresti) am fost socat ca am mai putut tine in maini ghidonul motocicletei pana acasa. Ca sa fiu mai exact, cred ca mai mult m-a tinut ea draguta pe mine decat eu pe ea. A avut bunul simt sa schimbe vitezele fara ca eu sa fiu nevoit sa trag de ambreaj … nu as fi fost in stare.

M-am dus la sala cu foamea celui care si-a dorit sa invete sa se catere de mai multi ani dar de fiecare data a gasit suficiente scuze incat sa nu se duca. Ieri a fost o zi diferita si m-am dus.

Am facut o incalzire scurta la indicatiile instructorului, mi s-a explicat cum trebuie sa stea hamul pe mine, de unde se prinde carabina, cum se face o filare si hai sus pe perete. Evident ca am reusit sa ajung sus o singura data (prima data) dupa care mainile mele au cedat si nu au mai fost capabile sa ma poarte mai sus de jumatatea unui traseu (oricare traseu).

Treaba asta cu tehnica de catarare e mai serioasa decat credeam. Daca ma gandeam (inainte) ca forta compenseaza … acum nu mai cred acelasi lucru. Fara tehnica nu ai nici o sansa de succes.

La final de zi m-am simtit rupt, murdar, cu degetele in temperatura, leoarca de transpiratie dar cu un mare zambet pe fata.

Voi cum ati traiti prima zi de catarare?

Foto @ maltaclimbingclub.com