Românul cu 5 premiere mondiale în alpinism a reusit traversarea calotei glaciare a Groenlandei pe un traseu neparcurs de niciun român pâna în prezent
Bucuresti, 16 iunie 2010 ? Proiectul Eco-Greenland si-a atins toate obiectivele si a fost încheiat cu succes de catre Ticu Lacatusu si Cornel Coman. În cadrul expeditiei ce s-a desfasurat în doua etape, în 2009 si 2010, cei doi alpinisti si-au propus sa escaladeze un vârf virgin, sa cucereasca cele mai înalte trei vârfuri din Arctica si sa traverseze calota glaciara a Groenlandei pe cel mai lung traseu parcurs pâna în prezent. Odata cu finalizarea traversarii calotei glaciare pe 10 iunie 2010, obiectivele au fost atinse, astfel ca proiectul Eco-Greenland a devenit o premiera mondiala.
Eco-Greenland 2010 a însemnat 650 km pe schiuri, în 37 de zile, pe un frig pe care multi dintre noi nu îl putem imagina, frigul arctic (-30 grade). 650 km în care au carat 100 kg fiecare. 37 de zile în care nu au avut prieteni, familie, stiri, televizor, informatie, lucruri atât de uzuale, pe care cei mai multi dintre noi nu le apreciem la justa lor valoare. -30 de grade cu vânt polar, viscol, furtuna si un orizont atât de alb încât dezorientarea si deziluzia devin prieteni de nadejde. Un Eco-Greenland 2010 în care presiunea psihica depaseste provocarea fizica, iar concentrarea si efortul mental devin unelte de supravietuire.
Pe 19 aprilie Ticu si Cornel plecau catre Groenlanda, spre ceea ce se preconiza a fi o mare provocare, însa ce a urmat a depasit pâna si asteptarile lor. Natura li s-a împotrivit pentru prima data când temperaturile înca nu atinsesera punctul de înghet, undeva departe de calota glaciara: în Copenhaga. Atât de celebrul nor vulcanic islandez i-a tinut blocati întâi în Danemarca si apoi în Islanda timp de 10 zile. Acesta a fost primul punct de cotitura al expeditiei: rezervarile în lant facute cu mult timp în urma si atât de atent planificate s-au dat peste cap. Însa exploratorii nu s-au dat batuti, au refacut itinerariul, astfel ca pe 29 aprilie, ora 17:00, ora României, încep traversarea insulei Groenlanda, de la est la vest, pentru a atrage atentia asupra topirii calotei glaciare. Cu schiurile captusite cu piele de foca si carând 180 de kilograme de echipament, cei doi exploratori si-au început calatoria. În cele 37 de zile petrecute au trecut prin momente critice, în care parea ca totul li se împotriveste. Disconfortul fizic, presiunea psihica, dorul de casa si de cei dragi, toanele naturii, toate dau o dimensiune si mai mare reusitei lor. O reusita ce merita aplaudata la scena deschisa si pe care Ministrul Secretar de Stat Doina Melinte a decis sa o recunoasca în numele Institutiei pe care o reprezinta, prin premierea celor doi exploratori în cadrul conferintei de presa ce a avut loc miercuri, 16 iunie la Muzeul de Geologie.
Multumim sponsorilor:
Sponsor principal: Baumix.
Sponsori: Dacorom, Moldocor, Rifil, Allianz Tiriac, Nikon.
Parteneri: Automobile Bavaria, Geomed, Primaria Piatra Neamt, Vaude, Edelrid, Garmont, Mountain Organizator: Clubul Montan Român.
Parteneri media: TVR, Gazeta sporturilor, gsp.ro, Smart FM, Thinkoutsidethebox.ro, Descopera, Alpinet, Kamikaze, Flacara, Rebus
—————————————————————————————-
Despre sponsorul principal Baumix:
Baumix este unul dintre cei mai importan?i producatori de materiale de construc?ii, prezent pe pia?a din România din 2003. Compania are la ora actuala sase linii de produc?ie la Ploiesti cu o capacitate de produc?ie de 35.000 tone lunar.
Gamele de produse oferite se adreseaza segmentului de renovari si lucrari de mici dimensiuni, iar prin intermediul gamei profesionale, Baumix se adreseaza firmelor specializate si acopera zona de finisari interioare si exterioare, incluzând din acest an si produse de rasini epoxidice pentru finisarea pardoselilor industriale. Pe lânga aceste solu?ii complete, producatorul include în portofoliul sau de produse o gama extinsa de aditivi pentru mortare si betoane.
—————————————————————————————-
Povestea Eco-Greenland 2010
Pe 1 mai Lacatusu si Coman se trezesc îngropati în zapada care a cazut toata noaptea. Abia reusesc sa strânga cortul si pornesc iar la drum prin ninsoarea deasa, având în fata un urcus continuu de 250 de kilometri, pâna pe acoperisul calotei.
Pe 3 mai, dupa doar 11.5 kilometri parcursi în doua zile, situatia era din ce în ce mai dificila: ?este a treia zi de ninsoare continua, iar vizibilitatea s-a redus la 20 de metri. Sa ocolesti crevasele si seracurile din gheata ramâne extrem de dificil?, transmiteau românii prin SMS.
Ziua de 5 mai ora 9:30 îi gaseste în cort, blocati, fara vreo perspectiva de a pleca undeva curând. Vizibilitatea s-a redus la 3 metri. GPS-ul se descarca mereu, iar sansele de deplasare scad cu fiecare minut ce trece. Noaptea, temperaturile coboara pâna la -25 grade.
Înca doua zile si doar 15 kilometri parcursi. Pe 7 mai ceata si ninsoarea sunt urmate de rafale de vânt de pâna la 60 km/h. Totusi, Lacatusu si Coman merg 16 kilometri avansând doar 130 de metri în altitudine. Seara e cel mai rau. Sunt nevoiti sa ridice ziduri de 1 m în jurul cortului pentru a-l proteja de vântul care spulbera zapada înghetata. Cu toate acestea dimineata îi gaseste cu cortul pe jumatate îngropat în zapada.
Pe 11 mai jumatate din provizii s-au epuizat si mai sunt înca 130 de metri diferenta de nivel de urcat. Ticu si Cornel sunt în alt punct de cotitura: ?Daca vremea va fi la fel de proasta, în ritmul de acum nu putem reusi?, scria Lacatusu. Seara vremea se înrautateste si mai rau: Zeita Furtuna e cu noi. Cum e sa montezi cortul la vânt de 100 km/h, înotând prin zapada la -26 grade? Un cosmar. Nicio sansa pentru miniaragaz, asa ca avem o cina cu adevarat rece: un salamior, o bucatica de brânza si o ciocolata.? Povestea Ticu prin SMS, pastrându-si simtul umorului.
A doua zi, pe 12 mai, cortul este imposibil de deschis din cauza vântului. Mâncare putina, zapada multa, este decorul exploratorilor la 9.00 dimineata. Vântul naprasnic si vremea din ce în ce mai furioasa contureaza perspectiva sumbra a unui ciclon. Vesti despre alte doua expeditii, una norvegiana si o expeditie comerciala britanica ajung în România: ambele sunt blocate mai jos decât echipa româneasca, în imposibilitatea de a mai avansa. Echipa norvegiana are un membru ranit si asteapta sa fie recuperata de un elicopter.
Izolarea se prelungeste si pe 13 mai. Seara temperaturile ating -32 de grade, însa cei doi se declara victoriosi asupra miniaragazului si reusesc sa prepare o supa calda. Urmeaza o noapte alba.
Pe 14 dimineata norocul pare a zâmbi timid. Vântul s-a mai domolit si se întrevad sperante de a degaja cortul. Dupa trei ore de munca asidua, caci zapada înghetata nu se da dusa prea usor, reusesc sa porneasca la drum la ora 13.00. În ciuda ninsorii care nu s-a lasat prea mult asteptata, parcurg 15 km.
?Ieri a fost o zi “frumoasa? si fara vânt, dar, din pacate, zapada cazuta ieri noapte a facut din nou deplasarea foarte dificila. Am mers în 8 ore, 15 km, în care a trebuit sa batem mereu pârtie prin zapada înalta de 1 metru. Temperatura care seara a ajuns la -25C a scazut noaptea la -32C ceea ce pentru noi a fost crunt…sacii de dormit si cortul sunt ude, nu s-au uscat dupa furtuna. Înca o noapte grea! Acum a reînceput sa bata cu putere vântul?, relata Ticu Lacatusu conditiile din ce în ce mai dificile din 16 mai.
Pe 17 mai a reînceput izolarea. Previziunile meteo optimiste primite de Cornel si Ticu s-au dovedit idealiste, caci natura si-a aratat din nou col?ii: ziua aniversarii a 15 ani de la escaladarea Everestului i-a gasit pe cei doi blocati în cort si fara nicio sansa de a ajunge la sanii dupa provizii.
În schimb, în urmatoarea zi, lucrurile par a se domoli. Ticu acorda un interviu telefonic pentru Radio România Actualitati si apoi pornesc la drum, în pofida vântului de 50 km/h. Însa Cornel se resimte dupa zilele grele si are probleme: dureri de stomac. Pentru a putea înainta, Ticu a atasat sania lui Cornel la ale sale, astfel greutatea saniilor lui Lacatusu atinge 140 kg. Cu toate astea, au aparcurs 30 km, iar ca premiu Cornel primeste cel mai bun analgezic: vodca finlandeza si gin.
18 mai a însemnat doar 14 km parcursi pe vânt puternic, ceata si minus 26 de grade. Este ziua lui Cornel, iar natura a tinut cont: pe seara vântul s-a domolit ca prin minune, astfel ca cei doi au putut sarbatori linistiti.
Pe 20 mai, exploratorii întâlnesc o alta ?echipa?, primele fiinte vii pe care le vad dupa 20 de zile: 5 pasari. A doua zi, o echipa, serioasa de aceasta data, de 4 norvegieni, care facea traversarea în sens invers s-au intersectat cu traseul românilor.
Dupa câteva zile fara incidente sau peripetii, pe 25 mai românii ating culmea, cel mai înalt punct al calotei glaciare. Însa asta nu înseamna ca traseul de coborîre este mai usor, având în vedere ca traseul se îndreapta spre coasta. Se coboara efectiv cam 1 m la 100 parcursi.
Din 26 mai cei doi au în sfârsit noroc de o vreme aproape ideala: cer senin, zapada buna si o adiere recomfortanta din când în când. Românii se îndreapta fara probleme catre o fosta baza militara americana, unde spera sa gaseasca un loc mai cald de dormit, macar. Pe 29 mai, când au ajuns la baza, dezamagirea a fost cu atât mai mare când au gasit doar o epava imensa de metal, cu un interior congelat la -40 de grade. Deziluzionati, exploratorii au montat tabara. La trezire, Cornel visase sosirea la radar, unde pe un biletel scria: ?Ticu si Cornel, aici aveti doua sobite, una pe benzina si una pe motorina. În magazia alaturata prietenii vostri v-au lasat si benzina si motorina ca sa va încalziti?
Din 2 iunie situatia s-a înrautatit dramatic. Din cauza vremii calde, de aceasta data, gheata se topeste masiv. La doar 17 km distanta de obiectivul final al expeditiei, extrema vestica a calotei, Ticu si Cornel sunt înconjurati de suvoaie de apa, lacuri, iar înaintarea pe gheata subtiata devine imposibila.
Pe 3 iunie, au reusit sa inainteze 27 km la adapostul noptii polare. Pe 4 iunie dimineata la ora doua au pornit din nou. La câteva ore, Cornel a facut prima baie arctica: gheata i s-a rupt sub schiuri si a cazut în apa înghetata. A urmat Ticu. Izolati pentru a treia oara, de restul lumii îi desparte un lac înghetat imens. Autoritatile din Groenlanda le interzic sa mai înainteze si iau legatura cu asiguratorii, parteneri ai expeditiei, Allianz Tiriac, pentru începe formalitatile de recuperare a românilor cu elicopterul. Ticu si Cornel, la doar 17 kilometri de victorie, refuza însa îmbarcarea în elicopter.
5 iunie a însemnat victoria lui Ticu Lacatusu si a lui Cornel Coman asupra tarâmului înghetat. Obositi, înfrigurati pâna la oase, dar cu toate obiectivele împlinite, cei doi asteapta acum elicopterul ce întârzie sa apara. Din cauza topirii masive a ghetii, elicopterul nu poate ateriza sa îi duca pe români catre civilizatie.
Abia pe 6 iunie elicopterul îi recupereaza, urmeaza dulcele drum spre casa.
Aceasta este povestea incredibila Eco Greenland 2010. Doi oameni care timp de 37 de zile si-au împins limitele, si-au depasit toate barielrele si au reusit o performanta demna de cartea recorurilor: cel mai lung traseu parcurs pe calota glaciara groenlandeza. Toate acestea n-ar fi fost posibile fara sustinerea partenerilor, a partenerilor media, a firmei de asigurari Allianz Tiriac si a sponsorului principal Baumix.
Cei care au facut posibila decolarea lor din Groenlanda, Allianz, povesteau despre experienta: ?Pentru Allianz-Tiriac Asigurari este o onoare sa fi jucat un mic rol în aceasta aventura încununata de succes. Am fost permanent cu gândul si cu sufletul alaturi de acesti temerari si, de aceea, atunci cand am fost chemati pentru a le acorda sprijin, nu am ezitat. Acesta a fost, în fond, rolul nostru, pe care ni l-am asumat în cadrul parteneriatului cu cei doi exploratori: sa fim pregatiti pentru a interveni daca situatia o impune. Noi suntem convinsi ca Ticu si Cornel deja se gândesc la o viitoare provocare si speram ca, atunci când ea se va fi conturat, Allianz-Tiriac sa ramâna optiunea lor ferma pentru un nou parteneriat în domeniul acoperirii riscurilor”. a declarat Marius Onofrei, purtatorul de cuvânt al Allianz-Tiriac.
