Corpul poate daca ignora mintea … exact asta imi trecea prin cap in timpul alergarii de 10km la “We Run Bucharest“. Nu am mai alergat 10km legati de la Bucharest International Marathon ’10. Doi ani mai tarziu, o glezna luxata si alta rupta, am zis sa incerc din nou o distanta mai lunga de 3km.
Sigur ca dupa km 3, evident, mintea a inceput sa ma bata la cap repetand intruna ca e suficient, ca as putea sa ma opresc, ca nu mai pot, ca ma dor picioarele, ca mi-e sete sau frig … si alte cele. Succesul in alergarea de azi, asa cum mi l-am definit eu, era sa termin cursa in timpul alocat si sa o termin fara sa ma opresc. Ca bonus … ar fi fost bine sa nu termin chiar untimul.Â
Am reusit treaba asta doar dupa o cearta continua cu al meu creier care nu avea altceva de facut decat sa ii dea inainte cu renuntarile si durerile de tot felul. De pe la km 8 aveam impresia ca or cedat toate: rinichi, ficat, talpi amortite, plamani in flacari si splina cu 100 de cuie infipte in ea. Evident ca mai toate probleme astea vin din lipsa de antrenament dar spune-i asta creierului.
Concluzia alergarii de azi e simpla: daca reusesti sa apesi butonul de IGNORE si nu bagi in seama gelatina aia plina de circumferinte, ai o sansa sa faci lucruri pe care nu credeai ca poti sa le faci.
Sa aveti o saptamana faina!