Dupa cum anuntam acum cateva zile pe Facebook, pe 27 August, Liberinmiscare.ro a participat in calitate de partener media la concursul Skate Day, organizat cu atata bunavointa de Stan Laurentiu Ciprian, zis Cupidon. Recunoastem ca la inceput, cand am auzit de concurs, am aruncat o privire pe Facebook, pe pagina organizatorului si pe pagina event-ului. Un concurs organizat de un singur om, la care se inscrisesera vreo 50 de oameni (care ziceau ca “attending”). Regulile de bun simt ale Social Media spun ca daca 50 de oameni spun ca vor participa, probabil mai putin de jumatate vor fi acolo. Dar initiativa era foarte promitatoare, iar concursul se anunta interesant.   Mare ne-a fost mirarea (in cel mai bun sens posibil), cand in ziua concursului, am mai verificat o data pagina de event Skate day, pentru a gasi la categoria “I’m Attending” peste 1200 de inscrisi! Atunci subsemnatul, Georgianul de Padure, si-a luat instrumentele de tortura (un Nikon D3000 si doua obiective) si a pornit la vanatoare, curios peste masura.

****

Cand am ajuns in skatepark Tineretului, se stransesera deja cam 70-80 de skateri, marea majoritate nu treceau peste 15 ani. Bineinteles, alaturi de ei erau si fanii, prietenii, colegii, veniti acolo sa ii sustina. Cu totul, cu siguranta ca treceau peste 100 de persoane. Pana la inceperea concursului, randurile s-au ingrosat considerabil.

Intrucat erau atat de multi, imi e greu sa descriu ce a facut fiecare si cine si ce a castigat. Concursul a fost organizat pe mai multe sectiuni, iar Cupidon a fost dragut sa ne trimita lista de castigatori, pe care o vom face publica in randurile ce urmeaza. Voi incerca sa fac un rezumat la ceea ce s-a intamplat acolo.

Era ora 16:00, soarele se purta destul de nemilos cu toata lumea, organizatori, participanti, sustinatori si… fotografi. S-a inceput cu trick-urile la gap, si recunosc ca m-am minunat de cata seriozitate si curaj investeau astia micii acolo (sa-mi fie cu iertare ca ii numesc asa, dar marturisesc ca m-au facut sa ma simt mai in varsta decat sunt). E vorba de sarituri de la o inaltime de vreo 2 metri si ceva, si executate cu o viteza, sa zicem, relativ mare (cat sa poti sa iti controlezi miscarile). Mai mici, mai mari, toti si-au dat silinta sa scoata ce e mai bun din ei, acompaniati de murmure deznadajduite sau de incurajare, dupa caz, din partea publicului. Am selectat cateva cadre, sa va puteti face o imagine.

Dupa trick-urile la gap, unele chiar reusite, altele, mai putin, dar cu mult efort investit, grupul s-a mutat in alta sectiune a skatepark-ului, pentru trick-urile pe teava. Teava mica, teava mare, de acolo de unde stateam, eu cam asta am vazut:

Slide-ul pe bara s-a dovedit a fi destul de dificil pentru mai toti, si pe buna dreptate. Desi doar cativa au reusit sa il duca pana la capat, am apreciat perseverenta dusa la extrem a skaterilor: trick-ul presupune viteza, echilibru, sincronizarea miscarilor, curaj si precizie (si multe altele). Copiii astia s-au dovedit a fi niste sportivi extraordinari, care, cu sustinere, indrumare si exercitiu, ar putea sa ajunga foarte departe. Ma uitam in ochii lor, si vedeam o pasiune, o foame de extrem si de adrenalina, pe care nu o vezi nici in ochii unora din randurile “marilor sportivi”. Salbaticiti in spirit, revoltati si razvratiti, copiii astia frumosi protesteaza asa cum stiu ei, si sunt in stare sa isi impinga limitele pana la nivele nebanuite. Pentru ca mult ma minunasem pana atunci, si mult aveau sa ma mai surprinda in continuare.

Obositi si raniti (in orgoliu), skaterii au aratat ce au stiut la teava. Urma intrecerea pentru cea mai inalta saritura la exit, iar asta este probabil cea mai spectaculoasa faza. S-a inceput timid, unii au inceput sa traga mai tare, apoi s-a trecut la treburi serioase. Imi aduc aminte cum profa noastra de sport incerca sa ne impinga limitele la saritura peste cal cu rostogolire in aer, indepartand trambulina de cal incet-incet, si momindu-ne cu nota 10, 10+1, 10+2… Eu am ajuns atunci la 10+6, si profa ne-a oprit, pentru ca devenise periculos. Dar ma simteam tare mandru. Oamenii astia de la Skate Day nu aveau o profa care sa le spuna cand devine pericolus. Trebuiau sa mearga pe instinct, sa-si cunoasca punctele forte si pe cele slabe, si sa ajunga la performanta de care se simteau in stare. Pentru a stabili inaltimea, s-a construit un turn din skate-uri (treaba destul de periculoasa), peste care curajosii au incercat sa sara. Si au reusit, dupa cum se poate vedea in pozele de mai jos. La un moment dat, George (zis Gonzales, din cate am inteles) a devenit fara voie eroul martir al intregului skatepark in momentul in care, in plina saritura, turnul de skate-uri (13 skate-uri inaltime, plus doua de sustinere) s-a pravalit peste picioarele lui, doborandu-l din zbor. Omul s-a purtat exemplar, fara prea multe vaiete, si a indurat in tacere, atragandu-si, astfel, simpatia publicului. Nu a fost grav, nu si-a rupt nimic, doar ca schiopata putin.

Accidentarea lui George a insemnat si incheierea concursului de srituri la exit, asa ca pentru urmatoarea faza, grupul s-a indreptat spre Parcul Carol. Pe drum, l-am intrebat pe George de cand face skateboarding, si daca si-a rupt ceva pana acum. Mi-a spus ca se ocupa cu asta de vreo 2 ani, si ca a avut la un moment dat o entorsa la glezna, si atat. M-am gandit ca mai are timp, si i-am laudat performanta. Si chiar am fost sincer. In Carol, s-a tinut concursul de viteza downhill, cu un rezultat (oarecum) neasteptat. Pana la urma, pe buna dreptate, la competitii de genul asta, conteaza foarte mult si reflexul de start. Dupa care s-a trecut la concursul de horse. Eu, personal, nu sunt initiat in tainele si terminologia skateboarding-ului, asa ca a trebuit sa ma prind pe parcurs. E vorba de un concurs de trick-uri: primul executa un trick, al doilea trebuie sa il repete. Daca il greseste, are dreptul sa-l repete o data. Daca il greseste si a doua oara, are o litera din cinci. Daca il rateaza total, are o litera din cinci. Daca ii iese bine, ciclul se reia: primul face alt trick, al doilea trebuie sa il repete. Cel care strange primul cinci litere (banuiesc eu, h, o, r, s si e) iese din joc. S-a jucat cu mult profesionalism, fair si fara frustrari sau proteste nefondate.

Si Cupidon (Stan Laurentiu, organizatorul, pentru prieteni – Cupi) a avut o treaba grea. Este foarte dificil sa tii in frau atatia tineri revoltati, sa le capeti atentia, si poate cel mai dificil – respectul. Saracul Cupi a tipat cat l-au tinut plamanii pentru a se face auzit intre atatea glasuri si bufnituri de skate-uri. Dar a lucrat frumos cu copiii. La un moment dat l-am intrebat cum merge, si mi-a zis ca e ok. Ca a venit tocmai din Brasov, si ca trebuie sa existe cineva care sa se ocupe de copiii astia. Si daca nu el, atunci cine?

Dupa eveniment, la care am stat ceva mai mult de 4 ore, Cupidon mi-a scris intr-un mail cum a fost concursul pentru el. Concursul a fost facut, pana la urma, de participanti, si a iesit foarte bine, pentru ca s-a strans o mare parte din skaterii bucuresteni, si au mai aparut si ceva baieti din Ploiesti, mi-a scris el. Concursul de horse a fost ceva mai haotic, pentru ca initial, nu era in plan. Pana la urma, skaterii au fost cei care au dat viata concursului, care, de fapt, a avut buget de promovare zero. Se intampla destul de des ca un concurs de amploarea asta sa porneasca de la nimic, din pacate. Cu ocazia asta, Cupi isi cere scuze ca nu a avut destule diplome pentru toti. La sfarsitul concursului, castigatorii si-au primit binemeritatele laude, diplome (in limita numarului disponibil) si au fost aruncate prin aer mici premii (multumiri sponsorilor – U-man, Bodega si Militia).

Pe final, mesaj de la Cupidon:

“Multumesc Skateboard-erilor care au venit in numar mare si au sustinut miscarea.