V-am anuntat acum ceva timp de filmul documentar “Attack of La Niña”, si il tot ridicam in slavi, ca e asa si pe dincolo. Si pe buna dreptate. Pentru ca e bine sa va mai amintim din cand in cand, recomandam calduros sa urmariti filmele “The Art of Flight” de la Red Bull si “Standing Sideways” de la Burton. Sunt filmate cu cap, efectele sunt geniale si, pana la urma, e vorba de libertatea de miscare si sentimentele pe care le transmit. Ei bine, ca sa ne intoarcem la oile noastre, mai jos avem un clip extras din Attack of La Niña. Este vorba de Bobby Brown, dublu medaliat cu aur la X-Games, care executa un triple cork 1440 perfect. Totul este filmat la 1000 fps, pare ca zboara si nu mai cade inapoi pe pamant. Frumos. Recomandam cel putin 720p.
At the end of August 2011 the Fit UK crew consisting of Ben Lewis, Bengo, Dan Benson, Farren Downes, Owain Clegg & Marv embarked on a 7 day trip to Stockholm Sweden.
This continues the Scandinavian Fit trip theme, after last years visit to Helsinki, aside from the strict rules on beer there is not much you can’t love about this part of the world.
Am navigat ce-am navigat asta-noapte, pe nesfarsitele valuri ale internetilor, si am ajuns la Juan Rayos si ale lui clipuri. Ne-au atras atentia doua, in mod special. Prin ce ne-au atras atentia? (va auzim intrebandu-va). Pai, prin calitatea filmarii, prin coloana sonora si cel mai important, prin sentimentul transmis, pe care am incercat sa il redam in titlu: libertatea de miscare, tineretea, “carpe diem”-ul. Parca ne simtim si noi mai tineri acum, si adormim, spre dimineata, cu sufletul impacat
Daca tot am ajuns pe Copenhagenize, un site dedicat, in principal, biciclistilor de prin Copenhaga, dar nu numai, am dat si de acest clip minunat, pe muzica de Martin Brooks – Golden Tree, si care arata in acelasi timp vintage-retro si care ni se pare extrem de amuzant. Acum ar fi timpul sa va amintiti de primele momente in care ati reusit sa mergeti pe bicicleta fara ajutor, si, mai tarziu, de primele momente in care ati luat mainile de pe ghidon, pe celebrul principiu “uite, mami, fara maini” (existau niste bancuri cu Alinutza Sadica pe tema asta, dar nu, nu e momentul). Deci, ca sa trecem direct la subiect, pe scurt: biciclete, oameni frumosi si fericiti, creativitate, umor, muzica buna. Cam asta ar fi. Si, bineinteles, cele 50 de moduri de a merge pe bicicleta fara a te folosi de maini. Preferatele noastre? The No Big Deal, The Sobriety Test, The Thinker, The Oscar Acceptance Speech, si nu putea sa lipseasca din lista: The True Gent Care sunt preferatele voastre?
An amazing little climber with the ability at the age of 4 to process the skills and know how to lead climb. While I have seen many kids with great abilities in climbing, none have had the mental capacity to lead climb and to do it confidently.
This was a video made for Jamie and his family as part of a story wrote for belaycafe.com.
It was also to say thanks to all the people who have supported him in his climbing endeavors. His parents were involved and happy with the piece. It was in no way sponsored or used as an advertorial for any companies listed.
Am tot postat clipuri cu skateboarding, BMX-ing, motocrossing, skiing, snowboarding, wakeboarding, longboarding, surfing si altele care se termina in -ing. Asa ca suntem tentati sa spunem ca tipul din clipul urmator face trotineting Dar nu vom spune asta. Oricum, ca sa raspundem la intrebarea din titlu, nu putem decat sa va invitam sa urmariti filmuletul de mai jos. The dude has skills!
Cine este Guillaume Nery? Este un scufundator de performanta, specializat in “constant weight free diving” – adica scufundari de adancime doar cu ajutorul bratelor sau al aripioarelor speciale (fara ajutorul constant al balastului sau al sforilor – o singura atingere a sforii este permisa, pentru a opri scufundarea si a incepe urcarea la suprafata) si evident, fara tub de oxigen. Nery a depasit recordul mondial in 2002, cu -87 de metri, ca apoi, in 2004, sa se autodepaseasca, cu un nou record de -96 de metri.
Doi ani mai tarziu, stabileste un nou record mondial, cu -109 metri, record depasit de Herbert Nitsch un an mai tarziu, -112 metri. In 2008, Aaron Butel si Partners Ltd. ajung la -113 m, iar in 2010, Herbert Nitsch ajunge la -124 m, stabilind un nou record mondial, adaugat la colectia sa de recorduri la scufundari.
Acum, ca stim cine este protagonistul clipului, ce este Dean’s Blue Hole? Este cea mai adanca pestera verticala cu apa sarata. Are 202 metri adancime si se afla intr-un golf la vest de Clarence Town, in Long Island, Bahamas. In 2010, William Trubridge a coborat 92 de metri in Dean’s Blue Hole, doar cu ajutorul mainilor si picioarelor, fara aripioare sau labe de scafandru, pentru ca mai tarziu, in acelasi an, sa ajunga, prin aceeasi tehnica, la 101 metri, intr-o singura respiratie.
Clipul urmator este cu Guillaume Nery in Dean’s Blue Hole, asa cum ati citit si in titlu (am deviat de la subiect si simtam nevoia sa va reamintim), si este filmat in intregime (tot prin tinerea respiratiei) de catre Julie Gautier – si ea campioana franceza la scufundari. Si apropo, clipul NU este real – adica este o fictiune si reprezinta un proiect artistic – nici macar Guillaume nu poate cobori 202 metri intr-o singura respiratie. Ca idee, am citit ca la 100 de metri sub apa dulce, presiunea ar fi de 11 kg/cm² (dar nu suntem total convinsi ca e corect – daca e, presiunea este imensa…!).
Cred ca fiecare dintre noi, cand a vazut prima data un clip cu wingsuit basejumping, a ramas masca. Acum, sunt mai multe posibilitati: cum ai ramas tu masca? In genul “Whoaaaa, vreau si eu”, in genul “No way, astia-s dusi cu capul” sau, cine stie in ce alt fel. Noua ne-a placut. Mai ales ca primul clip pe care l-am vazut era filmat si din perspectiva jumper-ului, si de la departare. Si la un moment dat trecea prin dreptul camerei de filmat, la cativa metri de sol, si parea sa aiba vreo 5482 de km la ora (asta a fost o hiperbola). Oricum, parea foarte cool. Acum am dat de niste clipuri geniale, facute de cei de la Phoenix Fly, care se ocupa cu crearea de costume pentru asa ceva, si au ceva istorie in spate. Adica fac asta de vreo 8 ani.
Intentia noastra a fost de a selecta doar cele mai bune clipuri, si chiar si asa, ne-a fost greu sa alegem. Pentru ca sunt filmate bine, iar peisajele sunt superbe. Prin urmare, avem trei filmulete, pe care am vrea sa le sharuim cu voi. Pentru restul, puteti sa va uitati pe profilul Phoenix Fly de pe Vimeo.
La cate filmulete am vazut in ultima vreme, am ajuns sa nu fim asa de usor impresionati. Si clipuri sunt destule, nu ducem lipsa. Foarte multe amatorisme, ce-i drept, asa ca atunci cand dam de un profesionist, ne bucuram peste poate. Sa fim sinceri, nici nu am auzit de Ilko Iliev, zis “Ill”. Dar se pare ca tipul este foarte priceput, dupa cum se poate vedea in clipul de mai jos. Si, ca dovada ca sportul asta e pe bune, in timpul clipului isi sparge si un dinte. Ce vreti mai mult de atat?
Titlul este foarte sugestiv pentru clipul de mai jos. Intr-adevar, cand construiesti traseul cu manutele tale, atunci il cunosti ca pe propriile buzunare. Si atunci poti sa il si filmezi cum se cuvine. Patru mountain bikeri (Dylan Dunkerton, Curtis Robinson, Kyle Norbraten si Kyle Jameson) se dau cu biclele prin padure, se despart, se reunesc, se sincronizeaza si fac trick-uri reusite. Ba mai exista si momente de slow motion. Clipul e foarte dinamic, unghiurile sunt diverse si nu plictisesc. Chiar daca nu le ai cu MTB-ul, si tot ai ce invata din filmuletul asta, macar si din punct de vedere al tehnicii cinematografice.
Iata si clipul inspirational de care ziceam mai devreme pe Facebook. Asa cum spune chiar autorul filmului, de fiecare data cand se intoarce de pe munte, mintea lui este plina de noi impresii. Clipul de mai jos insumeaza cateva dintre cele mai simple (si in acelasi timp, cele mai complexe) insight-uri care i-au trecut prin cap in timp ce pedala pe MTB. Prin urmare, bucurati-va de ele.
Continutul branduit nu e intotdeauna bun. Dar uneori, este fantastic. Iar acest clip, filmat de Red Bull in Turcia, este din cele grozave. Unghiurile, culorile, partile de slow-motion, toate sunt exceptionale, si duc parkour-ul la un nivel diferit, unde atletismul si curajul se imbina cu arta. Locatia filmarii este superba, si unele cadre chiar amintesc de peisajele si decorurile superbe din Prince of Persia. Nu in ultimul rand, acesta este singurul clip in care am vazut cum fac porumbeii backflip-uri. Asa ca va uram vizionare placuta: Ryan Doyle in Mardin, Turcia, vazut de Red Bull. Recomandam 720p.
De ce am ales acest titlu, va auzim intrebandu-va. Pai, poate l-ati citit pe Marquez. Avea el o carte, “Despre dragoste si alti demoni” (si ultima data cand am verificat, inca era prin librarii). Clipul de mai jos vorbeste – prin imagini – despre dragostea pentru skydiving. Incepe ca o zi obisnuita. Apoi devine interesant. Asa ca daca nu ati facut skydiving, si aveti de gand, dar nu sunteti tocmai hotarati, clipul asta ar putea sa va ajute sa luati o decizie.
Music:
“Wonderlust King”
Performed by Gogol Bordello
Courtesy of Side One Dummy Records
