Tag Archives: scufundari

27 May

Adventure Fest e dupa colt, mai sunt 6 zile de asteptare

 

In mai putin de o saptamana mergem la Adventure Fest 2012 la Nehoiu … a nu se confunda cu Negoiu :) Organizatorii au pregatit o tabara de aventura care e pregatita sa satisfaca multe dorinte aventuroase ale celor care vor sa guste din pocalul sporturilor de aventura. Gradul de periculozitate va fi tinut sub control, scopul fiind acela ca toata lumea sa poata gusta din experienta – nu dor cei obisnuiti cu senzatiile tari.

Rafting, scufundari, escalada, navigatie, caiac, flying fox sau rapel in cascada … toate va asteapta la un pret bun. Daca vreti sa va cumparati din timp un Voucher de practicare a unei activitati, o puteti face de AICI.

29 Apr

Adventure Fest @ Nehoiu (Buzau), ANULAT

ADVENTURE FEST 2012 A FOST ANULAT

Cum noi stam cu urechea palnie sperand sa detectam tot ce misca in zona de aventura si sport extrem, ne-a lovit stirea organizarii celei de-a doua editii a Adventure Fest-ului la inceput de Iunie. De data asta stirea ne-a gasit pe noi nu noi pe ea dar tot ii bine 😉

Cei care tanjesc dupa o iesire de cateva zile in care sa poata practica river rafting, scufundari, sailing, offroad, flying fox, canoeing si escalada in acelasi loc, bucurandu-se si de spiritul unei tabere de aventura impreuna cu alti pasionati … nu mai au de asteptat decat pana in Iunie!

Va tinem la curent cu ce se intampla pe plan organizatoric si speram sa ne vedem acolo pusi pe fapte mari!

Romanian Adventure Fest organizeaza cea de-a doua editie a festivalului dedicat sporturilor de aventura. Editia din acest an se desfasoara în Buzau, în zona Nehoiu.

Festivalul îsi propune sa promoveze evenimentele de sport extrem si sa atraga turistii catre statiunile sau zonele unde pot experimenta senzatii tari. Totodata, Romanian Adventure Fest doreste sa atraga atentia autoritatilor, pentru a le impulsiona sa investeasca în turismul local.

În cadrul Romanian Adventure Fest sunt cuprinse o serie de activitati extreme, printre care se numara river rafting (pe râul Buzau), scufundari (platoul Medelic, comuna Mânzalesti), sailing (lacul Siriu), offroad (satul Varlaam, comuna Gura Teghii), flying fox (Basca Roziliei, zona Nehoiu), canoeing (lacul Siriu), escalada si rapel în cascada (cascada Casoca).

Participantii sunt gazduiti de tabara Romanian Adventure Fest, situata în apropierea orasului Nehoiu, pe malul stâng al râului Basca Mare. Tabara ofera locuri de cazare si campare, birouri de informare – rezervare, bufet si cort cu mese, bar, parcare, dusuri, wc-uri ecologice si spalator.

 

24 Oct

Ultimate Adventure Bucket List – Top 20 [partea 2]

Dupa ce am vorbit, in articolul anterior, despre 10 dintre cele mai mare provocari ale lumii, ne-am intors pentru a continua povestea. Am zis ca aventurile cele mai mari, pana acum, sunt cucerirea Everestului, zborul cu wingsuit in Alpii Elvetieni, hiking-ul pe 3 cele mai diverse trasee din SUA – Triple Crown, coborarea pe schi a varfului K2, free climbing-ul pe El Capitan in Yosemite Valley, traversarea desertului Sahara, stabilirea unui record cu caiacul pe cascadele din Washington, explorarea unui vulcan activ in Vanuatu si cautarea de noi provocari la Poli in materie de inot, surfing sau climbing. Poate ati zice ca nu mai e mare lucru de facut… ei bine, sunt multe locuri pe globul asta care iti pun la incercare limitele – fizice si psihice – iar noi vom mai scrie despre inca 10 din ele.

 

11. Ski the Hahnenkamm Downhill Race, Austria

Photo by Wolfgang Rattay, Reuters

In ziua de azi, avocatii raspunderii nu ar lasa o cursa precum cea de la Hahnenkamm sa se intample. Dar in 1931, organizatorii nu au luat in seama eventualele plangeri judecatoresti cand au creat ceea ce urma sa devina unul dintre cele mai infricosatoare trasee din lume. Cu o lungime de peste 3 km, cursa cade 853 de metri, cu gradienti de 85 % si curbe care-i pun in incurcatura si pe cei mai tari.  Au fost inregistrate viteze de pana la 140 km/h. Bineinteles, calificarea este una dintre cele mai grele parti – cursa atrage acum schiorii de top ai mapamondului – dar a fi spectator la asemenea cursa este un sport extrem in sine. Aproape 85.000 de fai elvetieni si austrieci, fluturand steaguri, fluierand si agitand clopote, se strang la cursa si, odata cu veniera serii, concureaza pentru bere la una dintre cele mai vestite bacanalii de iarna ale Austriei.

12. Megatransect the Amazon, South America

Photo by Peter McBride

In afara de pericolele evidente – de la boli specifice junglelor si pana la lipitori, jaguari, tarantule de marimea unei palme si creaturile preistorice ale raurilor – Amazonul a atras crema aventurierilor straluciti, precum Percy Fawcett, Theodore Roosevelt si, bineinteles, Indiana Jones. Continua sa atraga si in ziua de azi: britanicul Ed Stafford, care a terminat  expeditie de 6437 km de-a lungul fluviului in 2010, este cel mai recent. In ziua de azi, poate momeala nu mai este marea comoara a incasilor sau orasul pierdut El Dorado, dar exista promisiunea unei aventuri pure intr-una din ultimele frontiere ale Terrei.

13. Climb the Seven Summits, All Continents

Photo by Jonathan Chester, Lonely Planet, Alamy

Oamenii sunt probabil singura specie care isi auto-impun provocari si a sta pe cel mai inalt varf de pe fiecare continent, precum Muntele Elbrus din Rusia [in poza] a fost o provocare mult ravnita. Indeplinirea acestui obiectiv maret presupune skill-uri seriose de alpinism, timp, bani si curaj. Dar cei care reusesc impart onoarea cu doar cateva sute de oameni, depinde de care sapte varfuri sunt considerate cele mai inalte, luand in considerare Oceania. Chiar si asa, inca de cand primele titluri au fost obtinute de Dick Bass si Pat Morrow in 1985 si respectiv, in 1986, cele 7 varfuri au atras cataratori de toate tipurile: in varsta de 17 ani, sau in varsta de 73 de ani, schiori, climberi, japonezi, letoni, kuwaitieni si chileani. Poate ca atractia muntelui este, intr-adevar, universala.

14. Dive the Blue Holes, Bahamas

Photo by Wes Skiles, National Geographic

Cand scufundatorii de vacanta ajung in nivelele superioare ale gaurilor albastre din Bahamas – pesteri inundate formate din calcar – pentru a arunca o privire, se afla inconstient aproape de una dintre cele mai periculoase scufundari din lume. Mai departe se afla un regat de tunele pline de fosile si formatiuni antice. Cei putini care trec de stratul de gaz toxic pentru a atinge nivelele inferioare gasesc tunele inguste, unde o greseala tehnica sau un viraj gresit ar aduce dezastrul, si unde o atingere gresita ar putea distruge structuri de roca vechi de 10.000 de ani. Dar cei care se aventureaza in venele acvatice ale Pamantului gasesc sali intregi pline de stalactite, ramasite umane preistorice si fosile de crocodili si testoase disparute demult. Aceste pesteri sunt, intr-adevar, o alta lume.

15. Road Bike from Alaska to Argentina, The Americas

Photo by Gregg Bleakney

Intre Golful Prudhoe din Alaska si Tierra del Fuego a Argentinei sunt vreo 32.000 de km de sosea, doua dintre cele mai abrupte lanturi muntoase din lume, si mai mult de 12 tari. A parcurge asemenea distante pe bicicleta poate dura mai mult de doi ani, ceea ce inseamna nu atat o excursie, cat un mod de viata. Provocarile sunt formidabile, de la cauciucuri sparte in arii izolate si sud-americani suparati pe viata, pana la fasii lungi si singuratice de sosea in Alaska. Dar rezultatul este ca riderii cunosc indeaproape cadrul natural de-a lungul Americii de Nord si de Sud, de la Golden Gate Bridge in San Francisco si pana la Salar de Uyuni in Bolivia [in poza], cunoscand o diversitate remarcabila de oameni pe parcurs. “Stiam ca provocarea asta va fi dura, stiam ca voi vedea locuri incredibile. Stiam ca voi experimenta frica, tristete, singuratate si uneori, o fericire deliranta” scrie Dominic Gill, care a calatorit in tandem, a luat pasageri de pe drum si a filmat intreaga experienta pentru documentarul Take a Seat. “Ceea ce nu ma asteptam a fost sa imi consolidez atat de puternic credinta in umanitate, dupa doi ani in care am contat pe oameni.”

16. Solo Sail Around the World

Photo by Abner Kingman, Aurora

La inceput, Magellan nu si-a propus sa inconjure globul; el doar incerca sa gaseasca o scurtatura spre insulele mirodeniilor. Acum, calatoria aceasta si-a intrat in drepturi, asa ca in ultimii ani, un numar in crestere de adolescenti concureaza pentru titlul de cel mai tanar navigator solo in jurul lumii. Totusi, apele sunt tot atat de capricioase pe cat erau acum cateva secole in urma, cu pericolul permanent de furtuni si valuri furioase de 38 de metri inaltime, capabile sa rupa catargele ca si cum ar fi stixuri. Dusa la capat de unul singur, calatoria se apropie de spiritual, oferinf o intelegere adanca a vastitatii acestei lumi si a efemeritatii existentei umane. Poate ca de asta o navigare solo de succes e mai putin o cucerire, si mai mult o perimisune de trecere, gratie oceanelor.

17. Swim with the Great White Sharks, South Africa

Photo by Jeb Corliss

Multumita filmelor gen Jaws, o intreaga generatie de oameni, de altfel aventurosi, ajunge sa se teama grozav de rechinii albi. In afara de cateva suflete curajoase, care au inotat alaturi de ei fara custi si fara a fi raniti, cum e cazul aventurierului Jeb Corliss, a carui echipa apare in poza de mai sus, in Mexic. Acei putini care s-au prins ca, desi rechinii albi sunt pradatori de top ai lumii, oamenii nu sunt prada lor naturala. “Inotam la mai putin de jumatate de metru de ei, si ei trec mai departe” zice Amos Nachoum, fotograf de animale mari, care calatoreste pentru a vedea mega-fauna in salbaticie. Inotul alaturi de marii albi necesita rabdare, vigilenta, umilinta de a te retrage rapid si poate, mai presus de toate, curaj. Dar, dupa cum spune Nachoum, “este o experienta spirituala. Este lumina de nesuportat a existentei, sa vezi frumusetea unei asemenea creaturi.”

18. Run the Mont Blanc Circuit Ultramarathon, France, Italy, Switzerland

Photograph Courtesy, Ultra Trail du Mont Blanc

A alerga 161 de km oriunde poate fi considerat supraomenesc, dar Ultra Trail du Mont Blanc intre Franta, Italia si Elvetia adauga cateva intorsaturi de situatie acestei provocari. Pregateste-te pentru un total de 9.144 m de catarat, ore intregi de sarit pe bolovani de marimea unei masini de spalat si coborari care-ti rup genunchii. Dar exista motive pentru care maratonistii continua sa se duca acolo: printre acestea, privelistile Mont Blanc-ului si uralele din inima ale localnicilor la fiecare colt. “La finish, erau inghesuiti pe 6 randuri de-a lungul gardului, aplecandu-se, facand poze, dand high-five”, zice atleta Krissy Moehl din Seattle, care a castigat la categoria feminina in 2003 si in 2009. “M-am simtit ca o vedeta de baseball sau fotbal.”

19. Paddle the Bashkaus River, Siberia, Russia

Photo by Bernhard Mauracher

Chiar si intr-o tara cunoscuta pentru extreme, raul Bashkaus din Siberia iese in evidenta. Intr-o garla indepartata langa Mongolia, scade in altitudine cu 8 metri pe kilometru (in comparatie, raul Colorado scade 2 metri de-a lungul Marelui Canion). Inclinatia agita vartejuri si repezisuri, printre stanci ascutite si capcane cunoscute ca sifoane, toate facute sandwich intre pereti de stanca uimitori, dar dintre care nu ai cum sa scapi. “A fost cea mai grea si cea mai recompensata experienta prin care am trecut vreodata”, zice kayakerul profesionist Sam Sutton, participant la o expeditie sponsorizata de Adidas in 2010 [in poza]. Dintre cei care se aventureaza, cei care reusesc ajung pe memorialul faimos de pe malul raului, construit in cinstea a 6 kayakeri experti care au pierit acolo in 1976. Inauntrul memorialului se afla Cartea Legendelor, inscriptionata cu numele celor care au infruntat unul dintre cele mai dificile rauri din lume – si au supravietuit.

20. Complete the Wenger Patagonian Expedition Race, Chile

Photo by Mark Watson

Wenger Patagonian Expedition Race este mai mult o expeditie decat o cursa. De multe ori intinzandu-se de-a lungul a mai mult de 563 de km, este strabatut de echipe de 4 oameni in 10 zile de calatorie prin unele dintre cele mai dure si mai izolate colturi ale Patagoniei. Aici nu exista harti topografice, iar calatorii folosesc imagini de satelit pentru a se ghida in timp ce alearga, se catara, pedaleaza pe mtb si vaslesc pe un traseu care se schimba in fiecare an. Timpul nu sta pe loc, si multe echipe strang doar cateva ore de somn. Dar de-a lunul drumului, vad locuri pe care putini oameni le-au vazut: varfurile ascutite din Torres del Paine, intinderile vaste ale Campului de Gheata Continental de Sud si apele crude si agitate ale faimosului Cape Horn.

***

 

Cu asta, am trecut in revista toate cele 20 de aventuri extreme sugerate de National Geographic aici. Cu timpul, poate vom mai face research si vom mai alcatui un top, poate mai cuprinzator, poate mai accesibil. Pana atunci, ne gandim ca toate aceste aventuri au fost initial doar vise, indeplinite de oameni simpli. Totul se datoreza unor oameni care au avut curajul sa faca lucruri pe care nu le-a mai facut nimeni si sa ajunga in locuri unde n-a mai ajuns nimeni inainte. Asa libertate in miscare, mai rar! :)

01 Oct

Guillaume Nery @ Dean’s Bule Hole

Cine este Guillaume Nery? Este un scufundator de performanta, specializat in “constant weight free diving” – adica scufundari de adancime doar cu ajutorul bratelor sau al aripioarelor speciale (fara ajutorul constant al balastului sau al sforilor – o singura atingere a sforii este permisa, pentru a opri scufundarea si a incepe urcarea la suprafata) si evident, fara tub de oxigen. Nery a depasit recordul mondial in 2002, cu -87 de metri, ca apoi, in 2004, sa se autodepaseasca, cu un nou record de -96 de metri.
Doi ani mai tarziu, stabileste un nou record mondial, cu -109 metri, record depasit de Herbert Nitsch un an mai tarziu, -112 metri. In 2008, Aaron Butel si Partners Ltd. ajung la -113 m, iar in 2010, Herbert Nitsch ajunge la -124 m, stabilind un nou record mondial, adaugat la colectia sa de recorduri la scufundari.

Acum, ca stim cine este protagonistul clipului, ce este Dean’s Blue Hole? Este cea mai adanca pestera verticala cu apa sarata. Are 202 metri adancime si se afla intr-un golf la vest de Clarence Town, in Long Island, Bahamas. In 2010, William Trubridge a coborat 92 de metri in Dean’s Blue Hole, doar cu ajutorul mainilor si picioarelor, fara aripioare sau labe de scafandru, pentru ca mai tarziu, in acelasi an, sa ajunga, prin aceeasi tehnica, la 101 metri, intr-o singura respiratie.

 
Clipul urmator este cu Guillaume Nery in Dean’s Blue Hole, asa cum ati citit si in titlu (am deviat de la subiect si simtam nevoia sa va reamintim), si este filmat in intregime (tot prin tinerea respiratiei) de catre Julie Gautier – si ea campioana franceza la scufundari. Si apropo, clipul NU este real – adica este o fictiune si reprezinta un proiect artistic – nici macar Guillaume nu poate cobori 202 metri intr-o singura respiratie. Ca idee, am citit ca la 100 de metri sub apa dulce, presiunea ar fi de 11 kg/cm² (dar nu suntem total convinsi ca e corect – daca e, presiunea este imensa…!).

 

 

21 Sep

Top 9 – Cele mai frumoase insule secrete

Credem ca e vremea sa mai postam si ceva legat de calatorii, dupa atatea competitii si evenimente si clipuri inspirationale. Tinem minte ca atunci cand am postat articolul despre Plitvice, v-a cam placut. Prin urmare, va prezentam un top cu cele mai ravnite insule (mai mult sau mai putin) secrete. Vom incerca, in masura posibilitatilor, sa va spunem si de ce sunt asa de secrete, si daca sunt secrete, cum puteti ajunge la ele.

 

 

 

 

#1. Insulele Torres Strait, Australia

Photo by Killer White Fluff

Insulele Torres Strait fac parte din Queensland inca din 1879, cea mai cunoscuta dintre ele fiind Thursday Island. Celelalte 70 de insule importante sunt imprastiate de la Cape York in Sud, pana aproape de Papua Noua Guinee inspre Nord. Erub (sau Darnley Island) face parte din grupul de est, si este de origine vulcanica. Este o insula importanta, intrucat a intrat in centrul atentiei ca parte a campaniei de egala recunoastere a drepturilor Insulelor Torres Strait.

Locuitorii insulelor au venit din Melanezia si Polynezia acum 2000 de ani, aducand cu ei mai mult material cultural decat aveau aborigenii de pe continent.

Insula Thursday este deluroasa, si putin mai mare de 3 km patrati. Intr-o vreme, a fost un centru important al culegatorilor de perle, iar cimitirele stau marturie pericolelor acestei ocupatii. Unele perle inca sunt produse aici, provenind din ferme de scoici. Insula este prietenoasa, deschisa si relaxanta, iar atractia principala este amestecul de culturi – asiatice, europene, pacifice – toate au contribuit la istorie.

Arhipeleagul Torres Strait gazduieste 274 de insule, care pastreaza o cultura tribala unica, reunind spatiul dintre Australia aborigena si Papua Noua Guinee. Marea bariera de recif este la o aruncatura de bat, iar pe insule se gasesc hoteluri (pe Thursday si Horn), dar accesul pe alte insule este la discretia consiliilor tribale locale.

Permisul de a vizita insulele periferice trebuie obtinut cu cel putin o luna inainte de la Torres Strait Regional Authority.

 

#2. Insulele Yaeyama, Japonia

Photo by Ajari

La capatul Sud-Vestic al Insulelor Nansei-shoto se afla arhipeleagul Yaeyama, care include doua insule principale, Ishigaki-Jima si Iriomote-Jima, precum si inca alte 17 insulite imprastiate prin zona. Situate chiar langa Tropicul Racului, Yaeyama-shoto sunt cunoscute pentru plajele spectaculoase, locurile superbe pentru scufundari si peisajele bogate.  Totodata, insulele sunt un paradis al membrilor unei caste sociale japoneze, numiti freeters (lifestyleri alternativi), deci aveti toate sansele sa intalniti personaje deosebit de interesante pe acolo.

Ca si Miyako-shoto, insulele Yaeyama trec printr-o explozie turistica, desi putini straini ajung atat de departe in sud, din pacate. Spunem din pacate, pentru ca grupul Yaeyama este probabil destiantia de top in Nansei-shoto, turistii putand petrece saptamani intregi rasfatandu-se cu diversele privelisti si activitati pe care le au de oferit insulele. Legaturile de transport intensificate au facut insula Ishigaki mai usor de accesat ca oricand, si exista si o retea de bacuri care sa faciliteze trecerea de pe o insula pe alta.

Semanand mai degraba cu insulele Caraibe, Iriomote, Taketomi si Ishigaki servesc portii generoase de soare, mare, nisip si sushi. Ishigaki are cele mai bune plaje, Taketomi este faimoasa pentru casele in stil Ryukyuan, iar Iriomote este o jungla de izvoare termale in aer liber.

Japan Transocean Air are zboruri zilnice de la Tokyo spre Ishigaki, care este legata de celelalte insule prin bacuri.

 

#3.  Îles du Salut, Guyana Franceza

Photo by Antoine Hubert

Iles du Salut (Salvation Islands) se afla la 15 km de Kourou, peste ape agitate si pline de rechini. Pentru colonistii secolului 18, insulele reprezentau un refiugiu din calea febrei si malariei de pe continent, pentru ca briza marina tine tantarii departe. Inchisorile au aparut mai tarziu, odata cu vreo 2000 de condamnati, din care multi au murit din cauza conditiilor inumane in care erau tinuti. Inchisorile s-au inchis in 1947, iar insulele au devenit din nou o incantare sentimentala – desi tantarii moderni nu sunt cu nimic mai putin ferice decat tantarii de pe continent.

Ile Royale, odata sediul administrativ al coloniei de prizonieri, are acum o multime de inchisori restaurate si transformate in restaurante si hanuri, in timp de Ile St. Joseph, cu ale sale celule de detentie solitare si stranii, a ramas prada cicadelor si este napadita de cocotieri. Ile du Diable a fost casa prizonierilor politici, incluzandu-l pe Alfred Dreyfus, si astazi este inchisa din cauza curentilor imprevizibili. In anii de inchisoare, insula era legata de Ile Royale prin 225 de metri de cablu de alimentare.

Pe Ile Royale, vechea casa a directorului adaposteste exponate interesante ale istoriei limbii engleze, alaturi de alte expozitii temporare. Tururile cu ghid ale insulei, cu o durata de doua ore, incep tot de aici. Fauna suprinzator de abundenta include papagali Macaw, rude ale porcusorilor de Guineea numite Agoutis, maimute capucin si testoase de mare. Daca ai un costum de baie si un prosop la tine, poti beneficia de plaja cu nisip alb de pe St. Joseph – este un loc bun si inviorator pentru scufundari la adancime mica, dar atentie la curenti. Centrul Spatial Guyanez are o camera cu infrarosii imensa pe Ile Royale. De aici, se fac lansari ocazionale in spatiu, moment in care insulele sunt evacuate temporar.

Multi au auzit de Ile du Diable, dar putini sunt aceia care pot sa puna degetul pe harta si sa arate unde se afla. Fiind cea mai mica dintre Insulele Salvarii, aceasta scandaloasa fosta colonie a detinutilor este separata de coastra Guyanei Franceze de 11 km de ape inselatoare si infestate de rechini. Steve McQueen  a incercat in repetate randuri sa evadeze de pe aceste insule in filmul Papillon, dar cei mai multi vizitatori moderni sunt naufragiati de buna voie, atrasi aici de palmieri unduitori, de papagalii galagiosi si de ruinele infricosatoare din vremea coloniilor.

Accesul pe Iles du Salut se face cu catamaranul, de la Kourou, si singurul loc de cazare era, intr-o vreme, Auberge des Iles.

 

#4. Ulleungdo, Coreea de Sud

Photo by hkinuthia

Mergi la Ulleungdo ca sa scapi de toate grijile, in cel mai adevarat sens al cuvantului – nu asa cum promit brosurile statiunilor balneo-climaterice. Decorurile sunt spectaculoase, oferind peisaje cu nori ca de vata care se odihnesc pe creste vulcanice, pasari de mare si barci de pescuit, porturi linistite presarate cu gramezi de plase de pescuit si geamandure, si o coasta crestata care pare decupata din Lord of the Rings. Este foarte frumos.

Din fericire, nu sunt parcuri de distractie sau statiuni imense. Cel mai turistic element este o telecabina care ofera perspective largi de peisaj. In afara de asta, nu sunt multe de facut, poate doar sa privesti cum se usuca calmarii la soare.

De fapt un vulcan stins aflat la 135 de km est de peninsula coreeana, Ulleungdo este astazi o asezare de pescari, care vede destui turisti cat sa justifice aparitia unui lant de hoteluri si restaurante. Singurele lumini vizibile pe timp de noapte sunt cele ale farurilor si ale barcilor de pescuit calmari. In sezonul ploios, tonurile de verde ale dealurilor se intensifica si fac peisajul sa arate ca o fotografie suprasaturata. Toamna, dealurile se transforma intr-un veritabil mozaic de rosu, verde si galben, multumita frunzelor colorate.

Aceasta mica insula vulcanica a fost capturata de la pirati in urma ordinului regelui Yeji, al 22-lea rege din dinastia Shilla (57 i.e.n. – 935 e.n), pentru a securiza coasta estica a peninsulei. De atunci, pana in 1884, insula a reprezentat mai mult un post militar, iar din 1884, migratia spre insula cu scop de asezare stabila a fost sanctionata de guvern.

Multumita topografiei accidentate si izolarii, insula este putin locuita, iar fermele sunt mici. Cei mai multi oameni locuiesc in sate, de-a lungul coastei, si isi castiga existenta recoltand peste si turisti. Alte industrii includ productia de taffy din dovleac si sculpturile din ienupar chinezesc nativ, toate acestea oferite spre vanzare in multele magazine de suveniruri ale insulei. Oriunde te uiti, vezi calmari, iarba de mare si caracatite uscandu-se in soare.

Este usor sa fii atras de Ulleungdo. Aflata la mijloc, intre Coreea de Sud si Japonia, aceasta insula vulcanica se spune ca nu are poluare, serpi sau hoti – cu alte cuvinte, este locul perfect pentru hiking. Bacurile calatoresc zilnic de pe continent pana in micul port Dodong-ri, de unde potecile urca spre varful colturos numit Seonginbong, inalt de 984 m. Daca tii neaparat sa te separi de orice, poti merge mai departe in Insulele Dokdo, o colectie de mici insule imprastiate intre Japonia si Coreea de Sud.

Cocotata sub o stanca, pensiunea Chusan Ilga ofera cazare confortabila dar satisfacator de rustica, pe coasta nordica a insulei.

 

#5. Arhipeleagul San Blás, Panama

Photo by Fathzer

Eliberata de multimile de turisti, darurile naturale ale Panamei stralucesc, pur si simplu. Desi cei mai multi calatori in America Centrala se indreapta spre obiectivele aglomerate din Costa Rica si Guatemala, este greu sa scapi de sentimentul ca ai dat de un secret pe care lumea turistica inca nu l-a descoperit. Si desi asa numitul “gringo trail” (traseul cu cele mai vizitate locatii din America latina, strabatut de straini) a ajuns deja la Bocas del Toro, in Sudul arhipeleagului Caraibelor, supradezvoltarea neglijenta care a infestat cele mai multe din plajele Costa Ricane este inca inviorator de absenta aici. De fapt, punctele forte ale Panamei sunt destinatii pe carari nebatatorite (acest lucru se va schimba, probabil, in anii ce urmeaza).

Pana la anticipata explozie turistica, Panama ramane accesibila calatorilor cu buget, si nu este nici o criza de plaje, munti sau paduri ecuatoriale. Archipiélago de las Perlas in sine ar putea sa iti ocupe toata excursia, cu ale sale nenumarate insule si insulite, plaje sublime si ape cristaline. Parque Nacional Volcán Barú este casa singurului vulcan al Panamei. Tot aici gasesti oportunitati incredibile de trekking, in vreme ce interiorul Panamei reprezinta prosperitatea veritabila a oraselor coloniale, a mestesugurilor rafinate si a celor mai prietenosi locuitori. Panama este, de asemenea, casa unuia dintre triburile independente ale Americii Centrale, Kuna, care traiesc autonom in Comarca de Kuna Yala. Mai exista si una dintre ultimele frontiere ale Americilor, scandaloasa Provincie Darién (considerata periculoasa din cauza gherilei columbiene si a traficantilor de narcotice – in mare parte e vorba de dezinformarea creata de presa, desi sunt locuri pe care nu ar trebui sa le vizitezi decat daca iti doresti cu ardoare sa fii rapit).

Probabil ca Panama nu este prima locatie care iti trece prin minte atunci cand te gandesti la Caraibe, dar aceasta natiune central-americana are un recif de corali care concureaza cu orice alte recife din Insulele Cayman sau Virgine. Condus ca provincie autonoma de catre tribul Kuna, arhipeleagul San Blas este o semiluna formata din 365 de mici insule (o insula pe zi ti-ar ocupa un an intreg), scaldate de apele calde ale Caraibelor de Sud. Nici sa nu te gandesti la statiuni de lux – singurele hoteluri sunt casele din sate, iar cina este… orice aduce pescarul in canoe la ceas de seara.

Air Panama face zboruri regulate spre mai multe din insulele San Blas, inclusiv spre capitala, El Porvenir.

 

#6. Insulele Penghu, Taiwan

Photo by hsuyo

Penghu (Pénghú), cunoscut si ca Pescadores, este faimos pentru plajele sale minunate, templele glorioase si pentru o abundenta de case construite in stil traditional chinezesc, inconjurate de ziduri din coral. Penghu este faimos si pentru alta chestie, totusi: desi vremea in timpul verii este insorita si frumoasa, in timpul iernii si primaverii, arhipeleagul este, posibil, locul cel mai afectat de vanturi din emisfera nordica. Asta face ca haite intregi de surferi sa se stranga la aceasta Mecca a valurilor, cunoscuta si ca Insulele Canare ale Orientului.

Un teren plat, acoperit in mare parte de tufisuri joase si iarba, Penghu reprezinta o schimbare in comparatie cu mediul muntos subtropical. Vantul si apele au erodat coastele insulelor, formand stanci splendide din bazalt, recifuri si, fara indoiala, unele dintre cele mai bune plaje din Taiwan.

Daca Taiwan este “cealalta China”, atunci insulele Penghu sunt “celalalt Taiwan”. Administrate din Taipei, cele 90 de insule ale arhipeleagului Penghu sunt recunoscute, macar in zona Taiwanului, pentru peisajele minunate si pentru nostalgia induiosatoare, traduse in cultura taiwaneza neatinsa. Departe de capitala, Makung, este un tinut infrumusetat de care cu boi, capcane pentru pesti, campuri marginite de ziduri de piatra, stanci de bazalt si temple antice dedicate zeitei marii, Matsu. Chiar daca obiectivul tau este sa te bucuri de soare si de nisip, valurile si windsurfing-ul sunt destul de impresionante.

Din Mai pana in Octombrie, plajele din Penghu devin teren de cuibarit pentru testoasele verzi, aflate pe cale de disparitie; localnicii lasa ofrande la templele din Penghu, ritual care face parte din Festivalul Felinarelor, 14 zile dupa Anul Nou.

 

#7. Insulele Bay si Insulele Hog, Honduras

 

Photo by Theodore Scott

Ca si vecinii sai, Honduras trece prin schimbari imense: o economie turistica in expansiune, o scena politica pe cale de maturizare, si toata chestia cu globalizarea, cu tot cu maquilas (manufacturarea intr-o tara care nu este a clientului), acorduri de comert liber, pana la urma, chiar si implementarea Daylight Savings Time pentru a doua oara. Honduras ramane adanc inradacinat intr-un razboi pe doua fronturi: bandele de infractori si HIV. Exploatarea forestiera ilegala este o alta ingrijorare majora (poate ca de acolo vine mobila ta din lemn de mahon) si o problema-cheie in comunitatea in crestere a Hondurasului.

Chiar si asa, cei mai multi oameni din Honduras pe care ii vei intalni sunt foarte relaxati, si chiar daca nu sunt dezinteresati, sunt reticenti in a face prea multa politica si afaceri globale. Si in afara de oameni, natura are proprii ei asi in Honduras. Parcul National Jeanette Kawas  ofera plaje frumoase cu nisip alb, oportunitati minunate de snorkelling si maimute urlatoare. De asemenea, Lago de Yojoa, in regiunea de lacuri a Hondurasului, este un paradis al pasarilor, cascadelor si al parcurilor nationale exceptionale. Calatorii adora insula Utila pentru mese ieftine si copioase, cazare foarte buna si scufundari grozave.

Honduras este astazi un loc al schimbarii, prea rapid pentru cei care vor ca tara sa ramana “nedescoperita”, si prea lent pentru oamenii frustrati de ramasitele zilelor Republicii Banana, chiar daca este vorba de o influenta straina nejustificata sau de aplicarea laxa a legislatiei de mediu. Cei din Honduras insisi iau tara la picior, iar calatorii cu mintea deschisa si care stiu putina spaniola vor avea parte de multe conversatii fascinante.

Asa ca uita de Piratii din Caraibe – insulele nisipoase care plutesc pe langa coasta Hondurasului sunt reale. La apogeul lor, insulele Roatán, Utila si Guanaja erau casa a 5000 de criminali, talhari si corsari, inclusiv a lui Henry Morgan (cunoscut si ca Blackbeard). Astazi, insulele Bay sunt cunoscute mai mult pentru plaje, scufundari si relaxare tropicala. Poti sa ai parte de si mai multa liniste in insulele din apropiere, Cayos Cochinos, Insulele Hog, 13 insule de corali si o pensiune izolata intr-o mare de azur.

Statiunea Plantation Beach din Insulele Hog este singura locatie de cazare, dar se poate pune de-un camping pe insule nelocuite.

 

#8. Insulele Con Dao, Vietnam

 

Photo from vietnamtraveltour.net

Una dintre atractiile principale din zona Vietnam, arhipeleagul Con Dao si-a castigat atentia prin frumusetea naturala a locurilor. Con Son, cea mai mare insula din cele 15, este imprejmuita de plaje minunate, recifi de coral si golfuri picturale, si ramane partial acoperita de paduri dese. Pe langa hiking, scufundari si explorarea drumurilor de coasta si a plajelor pustii, exista si oportunitati excelente de admirare a vietii salbatice.

Insula Con Son (cu o arie totala de 20 de km patrati) mai este cunoscuta si cu numele europenizat de Iles Poulo Condore. Desi acum este o insula paradisiaca, in vremuri apuse, Con Son a insemnat iadul pe pamant pentru cateva mii de detinuti inchisi aici in timpul regimului francez si al celui american.

Aproximativ 80% din pamantul lantului insular face parte din Parcul National Con Dao, care protejeaza cele mai importante zone de cuibarit ale testoasei de mare. In ultimii 10 ani, WWF, World Wildlife Foundation, a lucrat cu padurarii locali pentru un program de monitorizare de lunga durata. In timpul sezonului de cuibarire (Mai-Septembrie), parcul creaza puncte de recuperare a cuiburilor aflate in pericol, pe care le muta in incubatoare.

Alta chestie interesanta din domeniul vietii marine: aici se gaseste si dugongul, un mamifer marin rar intalnit, din aceeasi familie cu lamantinul. Dugongii pot fi intalniti pana inspre Japonia, in nord, si pana inspre Australia, in Sud. Numarul lor a scazut drastic, si se fac eforturi sustinute pentru a proteja aceste creaturi adorabile. Amenintarile principale sunt reprezentate de construirea drumurilor de coasta, care cauzeaza distrugerea campurilor de iarba de mare, hrana de baza a dugongilor.

Con Dao este unul dintre putinele locuri din Vietnam unde nu exista structuri cu mai mult de 2 etaje, si unde experienta calatorului este aproape fara complicatii. Nici macar nu este nevoie sa te targuiesti la piata locala. Datorita costurilor relativ ridicate si a accesului dificil la insule, turismul de masa a fost tinut la minimum (poate recent, lucrurile s-au mai schimbat…)

In ultimii ani, cei mai multi vizitatori erau grupuri de fosti soldati VietCong care au fost inchisi pe insule. Guvernul vietnamez subventioneaza cu generozitate aceste excursii in semn de recunostinta pentru sacrificiul lor. Turistii straini erau putini si rari, dar numarul lor e in continua crestere.

Cel mai uscat timp pentru a vizita Con Dao este intre Noiembrie si Februarie, desi marile sunt mai calme din Martie pana in Iunie. Sezonul ploios tine din Iunie pana in Septembrie, dar exista si musoane de Nord-Est si Sud-Vest care pot aduce vanturi puternice. In Noiembrie 1997, taifunul Linda si-a facut treaba: 300 de vase de pescuit au fost pierdute, recifurile au fost maturate, si padurile, smulse din radacini. Septembrie si Octombrie sunt cele mai fierbinti luni, desi, chiar si atunci, brizele racoroase fac arhipeleagul Con Dao relativ confortabil.

O alta inchisoare transformata in paradis, insulele Con Dao au fost casa celor mai faimoase colonii de detinuti din Indochina, care si-au continuat activitatea pana la sfarsitul razboiului din Vietnam. Acum pastrate ca parte a Parcului National Con Dao, cele 16 insule sunt o tara naturala a minunilor, cu jungla deasa, ape de culoarea jadului si cu plaje de nisip alb, adapost pentru dugongi, delfini, testoase, si recifuri de coral spectaculoase. Prin 2010, dezvoltarea turistica era limitata la un singur magazin pentru scufundari si o mana de statiuni in partea urbana Con Dao.

Sincronizarea este totul cand e vorba de Con Dao – insulele sunt maturate de furtuni dinspre Vest intre Iunie si Septembrie, si dinspre Est, intre Septembrie si Ianuarie.

 

#9. Insulele Ssese, Uganda

Photo by Sanjoyg

Acesta este raspunsul Ugandei catre Mediterana. Un grup frumos de 84 de insule insiruite de-a lungul malului Nord-Vestic al Lacului Victoria, cu maluri ornate cu plaje si completate de palmieri leganandu-se in vant, pentru acea nuanta tropicala. Pe interiorul insulelor se gasesc dealuri acoperite de paduri ecuatoriale bogate. Localnicii stau in sate de-a lungul tarmurilor, si pleaca in barcile de pescuit in fiecare seara, la apus.

Foarte multe locuri ofera unghiuri generoase catre intregul lac si catre celelalte insule. Este usor sa negociezi o excursie cu barca in jurul insulelor, iar inotul este posibil de pe multe din insule. Desi e bine sa eviti ariile in care creste trestie – pericol de paraziti (bilharzia).

De tinut minte – nu ai unde sa schimbi bani, pe niciuna din insule.

De ce ar aparea deci o natiune africana fara iesire la mare pe o lista cu insule secrete? Multumita Lacului Victoria. Insulele Ssese bifeaza toate casutele pentru un paradis insular – plaje aurii, palmieri murmurand in vant, flora si fauna exotica – s-a intamplat sa se afle in mijlocul celui mai mare lac din Africa. Cele mai multe din insulele grupului Ssese sunt nedezvoltate, dar se gaseste o mana de pensiuni si camping-uri pe plajele insulelor Buggala, Bukasa si Banda. In afara de statul la soare, alte activitati sugerate ar fi explorarea junglelor in cautare de creaturi exotice si plimbari in canoe pe lac.

Barcile circula zilnic spre Kalangala, pe insula Buggala, dinspre Entebbe, Kasenyi si Bukakata.

==============

Cam acesta ar fi topul de insule “secrete”. Unele dintre ele s-au mai dezvoltat din punct de vedere turistic, in progresie geometrica. Altele au ramas mai putin accesibile, si sunt vizitate doar de cunoscatori. Noi nu am fost pe niciuna dintre ele, dar a ajuns vorba pana la noi cum ca ar fi frumos pe acolo. Asa ca avem o rugaminte la voi: daca ati fost pe acolo si aveti poze si impresii, daca aveti alte recomandari, sfaturi, povesti, si alte bunatati din aceeasi serie, va rugam frumos sa le impartasiti si cu noi. Sharing is caring! :)

08 Sep

Ray: A Life Underwater

Ray Ives este un om extraordinar. Prima amintire pe care o are este de la varsta foarte mica, avand rau de mare, leganat de valuri pe un vapor. Acum are 75 de ani. In mod oficial, lucreaza ca scafandru din 1965, pentru a isi castiga existenta. De-a lungul zecilor de ani de scufundari, a strans o colectie impresionanta de obiecte pierdute sau uitate pe fundul marii: sticle, pachete de tigari, monezi, cutite, pistoale, borcane, elici, sabii, baionete, munitie, tacamuri, si o multime de alte lucruri frumoase, vechi, care au probabil o poveste minunata in spate. Asa cum spune si el, lucruri pe care oamenii le-au aruncat peste bord, pentru ca nu mai aveau nevoie de ele, sau au crezut ca nu le va mai gasi nimeni. Ray inca foloseste un costum de scafandru din anii 1900.
 
Este o poveste impresionanta. Declaram “Ray: A Life Underwater” ca fiind clipul acestei saptamani.

 

 

A rogue with an eye for salvage – and the ladies – Ray: A Life Underwater is an affectionate portrait of one man’s deep sea diving career, told through his extraordinary collection of marine artefacts.

Like a modern-day pirate, 75-year-old Ray Ives has been scouring the seabed for treasure his whole life.

The former commercial diver has plundered the deep for over fifty years, bringing to the surface anything that glittered — even gold.

In a shipping container near the water, Ray tends his museum of cannon, bottles, bells, swords, portholes and diving gear.

He even still takes to the water in a 1900s diving suit.

Produced and Directed by Amanda Bluglass amandabluglass.co.uk
Editor and Director of Photography: Danny Cooke dannycooke.co.uk
Dive photography: Neil Hope divingimages.co.uk
Soundtrack: Tony Higgins tonyhiggins.org

23 Jul

Cea mai adanca piscina din lume @ Brussels

Daca ai drum prin Brussels, si vrei sa incerci o scufundare la adancime mare, fara sa infrunti direct oceanul, s-a inventat Nemo 33, cea mai adanca piscina din lume. Piscina asta e perfecta pentru a invata secretele diving-ului, sau pentru a iti perfectiona skill-urile inainte sa incerci provocarile oceanice. Are 33 de metri adancime, si 2,5 milioane de litri de apa fara clor. Piscina nu e folosita numai pentru antrenamente, ci este si o atractie turistica. Toata lumea e invitata la o scufundare de test, pentru care, daca esti incepator, ai training asigurat.

 

 

Piscina a fost creata de inginerul civil belgian John Beernaerts, acum 13 ani. Intr-o zi, tipul statea intr-un bar belgian, cu un stilou si un servetel in fata, si la un moment dat, a inceput sa deseneze. Ceea ce a schitat l-a uimit si pe el. Beernaerts isi imaginase un complex indoor imens, pentru scufundari, plin de tunele si camari aflate sub apa. Ceea ce avea el in minte era un labirint aproape bizantin, si cam asta si este, de fapt, Nemo 33. Genul de piscina in care te ratacesti daca nu esti atent.

[Nu am putut sa nu observam faptul ca pe domnul inginer il chema Beernaerts, si ca se afla intr-un bar cand i-a venit aceasta idee. O asociere interesanta, de altfel :) . De asemenea, atragem atentia asupra importantei de a avea un stilou – nu creion sau pix, care nu sunt atat de eficiente – si un servetel in momentele esentiale ale existentei].

Intrebare de 10 puncte: de ce are apa din Nemo 33 o temperatura de 33 de grade Celsius? Da, probabil ca are incalzitoare, dar raspunsul pe care il asteptam este urmatorul: viziunea lui Beernaerts era de a crea un mediu care sa imite scufundarile in Caraibe. Eh, nu te asteptai la asta, nu? John considera la vremea respectiva ca acest gen de experienta ar avea cea mai mare atractie pentru public. Si, luand in considerare numarul de persoane care au inceput sa faca diving sau macar si un tur al acestui complex, am spune ca Beernaerts a cam avut dreptate.

Din 2004, peste 100.000 de scufundatori au vizitat Nemo 33. Pana acum, toti au supravietuit. Nu exista rechini sau caracatite uriase care sa te pandeasca dupa colt. Nici pisici de mare care sa te intepe, in timp ce explorezi cotloanele piscinei. Si nici meduze care sa bage frica in tine, si care sa te faca sa o iei la goana inspre tarm. Ceea ce a construit Beernaerts in Brussels este o utopie a scuba diverilor. Este una dintre acele atractii turistice unice in lume, si, daca e sa fim extrem de sinceri, daca esti fan scuba, probabil ca vei vrea sa incerci si Nemo 33 inainte sa mori.

[In cazul in care ultima parte suna putin macabru, pai, asa era scris in articolul original. Noi nu am facut decat sa traducem si sa adaptam 😀 ]

 

Via: ThisBlogRules.com

29 Jun

Top 5 reguli la scufundari

Este vara, este cald, si poate unii dintre noi se relaxeaza si se racoresc la scufundari. Se face si la noi, exista scoli de scufundari, chiar aici la doi pasi, la Marea Neagra. A fost o necesitate sa se intample acest lucru, in asa fel incat in momentul de fata treaba merge destul de bine. Avem profesori buni, clienti sunt destui, avem si unde sa ne desfasuram. Chiar daca ai facut cursuri, chiar daca ai de gand sa te apuci la un moment dat de acest sport minunat, sau chiar si asa, cu scop de informare, site-ul mydive.ro ne aduce topul celor mai importante si simple reguli ale scufundarii.

Sa recunoastem ca noi, oamenii, suntem ahtiati dupa topuri. Cel mai mare, cel mai mic, cel mai lung, cel mai scurt, etc., e o competitie continua dupa ?cel mai?, desfasurata la televizor, pe internet, dar mai ales in viata de zi cu zi. My Dive intra in aceasta competitie si va propune mai jos topul celor mai importante reguli la scufundari. Alte pareri sunt mai mult decat bine primite.

1. Nu va tineti respiratia la scufundari
Idei de genul ?imi tin respiratia sa-mi optimizez consumul de aer? pot atrage cel putin vatamari ale plamanilor. Invatati ca trebuie sa respirati continuu si relaxat inca de la prima scufundare, certificata sau nu. Chiar si la exercitiile de recuperare a detentorului continuati sa expirati. Invatati ca, pe masura ce va indreptati spre suprafata, aerul se expandeaza, iar tinerea respiratiei poate cauza vatamarea plamanilor daca nu respirati normal. Deci, fara acte de curaj si experimente, prima regula la scufundari este sa respirati continuu.

2. Repetati periodic exercitiile pentru problemele de baza la scufundari
Pentru ca vorbeam mai sus de detentor: daca nu ati mai facut de ani buni un exercitiu de recuperare a detentorului, poate e momentul sa o faceti. Altfel, va pregatiti pentru un posibil atac de panica in cazul in care pierdeti detentorul sub apa. Nu va scuzati ca e improbabil ca asa ceva sa se intample: o laba a unui scafandru din grup care va loveste accidental peste fata va poate decupla detentorul; e atat de simplu si probabil. Deci e mai bine sa fiti pregatiti mental pentru astfel de situatii, sa nu va panicati. La fel se intampla si cu recuperarea mastii, ?buddy breathing?, semnalarea ca nu mai aveti aer etc. Chiar daca probabil v-au enervat in timpul antrenamentelor pentru certificare, toate aceste exercitii sunt extrem de importante pentru siguranta la scufundari.

3. Inaintati lent catre suprafata
La inceputurile exeprientei mele de scufundator, una dintre cele mai mari placeri ale mele era sa ma ridic in cercuri, rapid, catre suprafata la finalul unei scufundari. Imi aduc aminte si acum palma peste cap a instructorului meu si cate zeci de exercitii de ascensiune lenta mi-a monitorizat ulterior! Dar cel mai bine imi amintesc explicatiile lui plastice despre boala de decompresie la care poti ajunge foarte usor dupa o ascensiune prost facuta, odata cu eliberarea prea rapida a azotului din tesuturi. Scufundatorul bun se recunoaste dupa ascensiune:). Folositi cu incredere computerele de scufundare care semnalizeaza viteza corecta la ridicare.

4. Safety stop forever!
Etapa de decompresie/siguranta este obligatorie (3 minute la 5 metri) si NU uitati sa va monitorizati aerul, ca sa aveti suficient pentru etapa de decompresie/siguranta.

5. Curaj nu inseamna prostie
?si e o prostie sa faceti scufundari pentru care nu sunteti pregatiti. E un cliseu de film sa vedem oameni rataciti intr-o epava, care mor pentru ca nu stiu sa mai gaseasca iesirea. Si e un bun exemplu de inconstienta la scufundari. Nu, certificarile de adancime, pentru epave, pesteri sau Nitrox nu sunt inventate doar pentru a va lua cineva banii. Ele exista pentru ca aveti nevoie de cunostinte si experienta suplimentare pentru a administra corect o astfel de scufundare. Scufundarile presupun, pe langa placerea explorarii, investitii de timp, bani si rabdare pentru a parcurge toate etapele necesare dobandirii abilitatilor specifice acestui sport extrem. Si tot in categoria aceasta intra, fara dubiu, si scufundarile fara partener, daca nu aveti certificarea necesara, de ?solo diving?.

Topul de mai sus nu are pretentii de ?absolut?, este doar o lista cu prioritatile personale pentru scufundari responsabile. Sunt multe alte reguli care merita mentionarea in clasamentul regulilor, atat pentru scufundatori, cat si pentru mediul ambiant. Care e prioritatea ta la scufundari?

 

Via: 

 

11 May

Romanian Adventure Fest @ Defileul Jiului, 27-29 Mai ’11

Nu stim de ce are un nume englezesc, dar e cat se poate de romanesc! E vorba de un festival de sporturi extreme si aventura, desfasurat in Defileul Jiului in perioada 27-29 mai. Se pot practica urmatoarele sporturi: 1. Rafting 2. Canyoning 3. Alpinism/ Tiroliana 4. Sailing 5. Offroad 6. Scufundari 7. Speologie 8. Tubing

Romanian Adventure reia o mai veche idee privind organizarea unui festival care sa puna turismul de aventura pe harta evenimentelor de interes printre turisti, cum sunt si alte festivaluri de muzica, film, arta medievala, etc.

Scopul urmarit ar fi acela de a arata turistilor romani ca o vacanta activa, este mult mai placuta decat turismul clasic si poti trai senzatii extraordinare, unice. Se vor convinge ca o astfel de iesire nu necesita aptitudini fizice speciale sau experienta, poate doar putin curaj.

Impreuna cu partenerii media si sponsorii festivalului vor fi oferite premii ce vor consta in vouchere de participare la activitati, echipamente sportive, etc
Turistii care vor dori sa practice sporturile cuprinse in program, vor trebui sa-si procure contra cost, in prealabil sau la fata locului, voucher-ul corespuzator uneia sau mai multor activitati, impreuna cu rezervarea orei de participare.
office@romanianadventure.com
0726970406
http://www.romanianadventure.com

 

03 Feb

Excursie Scuba Diving / EGIPT (Sharm el Sheikh) 14-21 Martie ’11

Excursie Scuba Diving EGIPT- Sharm el Sheikh
14 ? 21 MARTIE 2011
NORIA RESORT Hotel 4*

Sharm el Sheikh este cea mai frumoasa statiune din peninsula Sinai si cea mai luxoasa din intreg Egiptul, fiind preferata scafandrilor datorita locatiilor superbe pentru scufundari.
…Statiunea turistica se afla aproape atat de Parcul National Ras Muhammad, unde pot fi admirati: delfini, pisici de mare, broaste testoase si toate speciile de pesti colorati si corali; cat si de renumita epava din Marea Rosie: Thistlegorm.

CAZARE: Hotel NORIA 4*
Locatie: Resortul Noria este situat in centrul Sharm el Sheik- golful Naama Bay, la o distanta de 14 km fata de aeroport si la 300m de plaja; hotelul are un microbuz gratuit pentru plaja, unde ofera gratuit: prosoape, sezlonguri, masute, umbrele.
Facilitati hotel: 178 camere, 1 restaurant principal cu meniu international, 1 restaurant a-la-carte cu specific italienesc, 3 baruri, cafenea, discoteca, amfiteatru, 2 piscine exterioare, piscina pentru copii, o piscina incalzita iarna, sala de fitness, teren de tenis de camp, tenis de masa, volei, biliard, sporturi acvatice, animatie, sala de internet, biblioteca, parcare gratuita, magazine. Hotelul are un microbuz gratuit pentru plaja, unde ofera pune la dispozitia clientilor fara nici un cost: prosoape, sezlonguri, masute, umbrele.
Facilitati camere: Camerele sunt dotate mobilier modern,cu balcon/terasa, baie cu dus/cada, aer conditionat individual, minibar, seif, telefon, TV, minibar, uscator de par.
COST : 563 EURO/pers/in camera dubla.
Plata se poate efectua in Euro sau in Lei la cursul BNR + 2,5% diferente de curs valutar.
Pretul include:
? 7 nopti cazare cu DEMIPENSIUNE in perioada 14.03-21.03.2011;
? transport cursa charter AIR BUCHAREST BBU-SSH-BBU
Zi Operare Plecare (ore locale) Sosire (ore locale) Nr. Zbor
LUNI Baneasa 07:00 Sharm El Sheikh 11:00 BUR 101
– la dus escala tehnica la Hurghada (aprox. 30 min)
Sharm El Sheikh 12:00 Baneasa 16:15 BUR 102
? taxe aeroport (95 euro/ persoana);
? transfer aeroport/ hotel/ aeroport;
? asistenta turistica.
Pretul NU include:
? taxa de viza: 20 euro/ persoana (obligatoriu se achita in agentie);
? asigurare medicala (care se elibereaza la cerere, in agentie);
? cheltuieli personale, acces la obiectivele turistice, tururi, tips etc.

Pachet SCUBA DIVING ? 240 EURO

Centru de scufundari local: EMPEROR DIVERS
Detalii : in ultimii 10 ani, Emperor Divers a fost votat Best Dive Center
Pachetul Scuba Diving include:
? 5 zile de scufundari
? 2 scufundari/zi,
? locatii variate de scufundari, inclusiv Parcul National Ras Muhammad
? Se asigura plumb, butelii, ghid si asistenta locala, transport cu vapor si masa de pranz.
Optional:
? zi dedicata vizitarii Thistlegorm (2 scufundari, calificare minima Advanced Scuba Diver ? se poate obtine brevet contracost, in primele 2 zile de scufundari)
? scufundare de noapte

COST TOTAL EXCURSIE Sharm el Sheikh : 803 Euro
(transport, cazare, pachet scuba diving)
NOTA: Rezervarea se face in momentul in care la inscriere, turistul achita 30% din valoarea excursiei, diferenta urmand a fi achitata cu 14 zile inaintea datei de plecare.

Pentru orice informatii sau detalii suplimentare, va stam la dispozitie:
Telefon: +40 21 310 60 95
Fax: +40 21 310 64 68
Mobil: +40 72 368 59 35
e-Mail: info@bdodsdivingschool.eu

02 Sep

Scubalibre.ro

Scubalibre.ro e un portal destinat pasionatilor de de baldabac aka. diving :) Organizeaza iesiti in tara si afara (mai mult afara din ce am vazut la ei) si au un magazin on line destul de bine garnisit.

Puteti gasi la ei echipament foto, video, costume de scufundare, masti si alte cele de trebuinta.

Foto via scubalibre

22 Sep

Scufundari la Tyulenovo, Yailata and more

yaylataIn acest weekend (4-5iul 2009) am continuat impreuna cu Dan si Alex exploararea coastei de nord a Bulgariei. Coasta de nord reprezinta portiunea de la granita cu Romania pana la cap Kaliakra.

Zona prezintinteres din punct de vedere al scufundarilor de pe mal datorita falezei stancoase dintre cap Shabla si cap Kaliakra. Faleza are intre 3 si 50m inaltime si are putine locuri prin care se poate cobora liber pana la mare, si inca si mai putine prin care se poate cobora cu echipamentul scuba.

Zona este bogata in izvoare sulfuroase si ape termale, pe mal existand multe rezervoare de colectare si multe puncte din care acestea curg direct in mare. Intr-unul din locurile de scufundare am gasit izvoare sulfuroase subacvatice care adunau in jur o fauna bogata.

Intre Shabla si Tyulenovo marea a sapat in malul stancos grote partial submerse care formeaza mici galerii, la adancime mica. Grotele se numesc Marea si Mica pestera a focilor. Se pare ca pana prin 1970 in zona a trait o specie de foci, acum disparuta, care populau aceste grote.

Articolul complet il gasiti pe izmanapecalator

↑