Voi va dadeati cu tricicleta cand erati mici? La inceput, nu stiai cum sa pedalezi, si trebuia sa te impingi cu picioarele. Nu prindea viteza prea mare, nu? Si in cazul in care cadeai de pe ea, slabe sanse sa te ranesti – mai mult de-o mica julitura – pentru ca viteza si inaltimea erau chiar mici. Ei, conceptul asta de plimbare cu bicicleta se pare ca e demodat. Clipul urmator trateaza mersul cu tricicleta intr-un mod extrem. Si apropo, e ceva sa mergi cu 55 de mile pe ora [90 km/h] si sa n-ai cum sa franezi decat cu talpile!
Daca tot ne-am facut incalzirea cu Street Heroes 2011, am gasit si acest clip, care se potriveste ca o manusa atmosferei de sport-extrem-si-arta-urbana. Gen. Bineinteles ca este discutabil daca sunt cele mai bune sau nu, ideea este ca sunt foarte bune. Adica mai rar vezi asa ceva. Noi nici nu stim cum sa le numim, suntem in curs de completare a culturii noastre generale in domeniul skateboarding-ului, asa ca poate ne ajutati voi.
Am trait si am vazut-o si pe asta… Inainte sa vedeti clipul si sa intelegeti cat de fun arata, va spunem ca blob jumping-ul e cam asa: un om sta pe un capat al unei pungi imense cu aer (aproximativ 10 metri lungime, si 2 latime), umflata partial (numita si blob). In cealalta parte, de la o inaltime variabila, sare o alta persoana (sau, in cazul nostru, trei alte persoane). Asta face ca prima persoana sa fie aruncata in aer, la o inaltime de cam 10 metri sau mai mult. Recordul mondial stabilit in Elvetia anul acesta a fost nici mai mare nici mai mic de 17 metri. Ceea ce il face amuzant e ca participantii fac fel de fel de miscari ciudate in aer (ei le spun trick-uri…), si apoi aterizeaza (sau mai bine zis, amerizeaza) in apa “feet first”.
Kilian Jornet Burgada este schior, alpinist, alergator de distanta, duatlet si mountain biker. Pana acum, a fost multiplu campion intre 2007-2010 la Skyrunner World Series (alergare de distanta la altitudini mari) si a castigat Western States Endurance Run in 2010 (un ultramaraton de 161 de km, care presupune, in total, urcarea a 5500 m si coborarea a 7000 m ca diferenta de nivel), si asta, pana la varsta actuala de 24 de ani. Printre altele, Kilian este si membru al echipei Salomon Running, unde participa la realizarea unei serii de clipuri cu si despre alergare. Astazi avem in atentie episodul 7 al sezonului 3.
De ce am ales tocmai acest episod? Pentru ca producatorii au ales sa experimenteze putin. Am scris in titlu ca este vorba despre alergare ca arta, si nu ne luam cuvintele inapoi. Kilian este un artist. Acest episod are ca tema surprinderea artistica a unei curse de trail running – downhill and uphill. De data asta, clipul are momente filmate la 1000 de cadre pe secunda, ceea ce inseamna ca avem timp sa admiram in voie frumusetea acestui sport. Asa cum, odinioara, grecii antici surprindeau frumusetea umana in practicarea sportului prin arta, astazi, cu alte metode, se ajunge cam la acelasi rezultat: armonia miscarii, echilibrul, forta.
Noua ne-a placut tare mult, asa ca ne-am gandit sa-l sharuim si cu voi. E pacat sa pastrezi un astfel de clip numai pentru tine.
Asta e clipul inspirational pentru noaptea asta, e de privit asa, inainte de culcare, ca sa adormi cu ganduri bune. Si apropo de dormit – multi dintre noi viseaza ca zboara, uneori, e un sentiment placut, alteori, ne trezim inspaimantati. Pentru ca zborul este un vis ancestral al omului. Si adrenalina este ambrozia care ne tine treji pe multi dintre noi. Psihologic, li se spune “sensation seekers”. Popular, li se spune “nebuni”. Dar nu conteaza cum ii numim (asa cum zicea si dragul de Shakespeare – “What’s in a name? That which we call a rose, by any other name would smell as sweet”), ei sunt cei care ne inspira, ei sunt creatorii de trend-uri, deschizatorii de drumuri. Da, e periculos ceea ce fac ei. Dar, ca sa-l parafrazez pe Dan Osman, ei nu-si doresc sa moara, ci, din contra, vor sa simta ca traiesc.
Poate ati auzit despre foilboarding, poate nu, noi va spunem oricum despre ce e vorba. Avem o placa de surf, care este atasata deasupra unui dispozitiv de plutire, numit hydrofoil. Asta face ca la o anumita viteza, placa de surf sa se ridice deasupra apei, ceea ce ofera o senzatie aproape incomparabila de libertate. Hop, si iata ca am ajuns si la termenul-cheie: libertate de miscare 😉
In clipul de mai jos il avem pe Archie Kalepa, surfer si om al apelor, care ne povesteste despre marea lui iubire: foilboarding-ul. Isi aduce aminte cand era mic si a renuntat prima oara la rotile ajutatoare de la bicicleta. Senzatia de libertate era incomparabila, putea sa faca intoarceri si sa se lase intr-o parte; nu ii mai venea sa se intoarca acasa. Foilboarding-ul ii reda aceeasi senzatie incredibila de zbor.
“When you go on to the next life, you’re not gonna take that money with you, you’re not gonna take anything with you. Your last days in bed, you’re gonna remember all the things you did in your life. You cannot put a monetary figure on those kind of experiences. Money can’t buy that. ”
Aici poti sa vezi cum e sa faci foilboarding, cu o camera plasata chiar pe placa lui Laird Hamilton. Se pare ca tija care leaga placa de hydrofoil scoate niste sunete bizare
Si pentru final, o viziune de ansamblu, cu Laird Hamilton la Hanalei. Probabil ca nu arata foarte comod, dar cu singuranta ca dupa ce te obisnuiesti cu foilboard-ul si incepi sa il utilizezi la capacitate maxima, senzatia este unica.
