Festivalul de sporturi extreme Transylvanian Rippers va umple Cluju’ de adrenalina si trickuri speciale. Ca sa nu stam doar in praf de role si urme de cauciuc, baietii s-au gandit si la un mega party de stimulare a papilelor gustative pe 7 Septembrie seara la Hotel Continental.
Asa se intampla cand aduni la un loc cei mai tari atleti si cei mai tari regizori, ii duci in cele mai faine locuri, impreuna cu cele mai bune echipaje de filmare – iese ceva in genul Ultimate Rush. Daca mai adaugi si un scenarist premiat cu Pulitzer si care scrie pentru Hollywood, adica Stephen Schiff, si il pui pe Nick Nolte sa fie narator, deja ai o reteta infailibila. Iar totul se intampla pentru a raspunde catorva intrebari spinoase: De ce fac atletii de sporturi extreme ceea ce fac? De ce risca totul pentru a obtine lucruri atat de trecatoare, cum ar fi o linie de schi pe o stanca izolata, o coborare efemera pe o cascada de care putini stiu, sau un salt prin spatiu intre movile create de om special pentru salturi prin spatiu?
Evident ca din meniu nu puteau sa lipseasca grei ai sporturilor extreme precum Chris Davenport, Antoine Montant, Hervé Cerutti, Steve Fisher si alte legende, si nici cameramani experimentati precum Scott Gaffney, Dustin Lindgren si Guillaume Tessier – toti lucreaza cot la cot pentru acelasi scop nobil: explorarea unei limite subtiri intre sport extrem, arta si filosofie.
Serialul este regizat de Murray Wais si Steve Winter, va fi lansat pe 9 Ianuarie 2012, si te va plimba virtual de la Muntii Stancosi si pana in Maroc, din Bolivia si pana in China, din Thailanda pana in Norvegia, asa cum se cade pentru a obtine povesti care te vor tine cu sufletul la gura.
In ultima vreme, parca toata lumea face filme sportive, mai ales cu sporturi de iarna. E de ajuns sa ai action camera, eventual HD, si daca se poate, care sa filmeze cu mai mult de 30 fps, si gata, regizor te-ai facut. Ah, trebuie sa ai si actori. Si ceva actiune. Si o idee buna. Si skill-uri de regizare. Si de editare video. Si muzica potrivita pe fundal pentru care trebuie sa ceri acordul, daca nu ai facut-o tu. Si pentru toate astea, iti trebuie si bani. Pe care poate nu ii ai. Deci iti trebuie si o sponsorizare. Si ca sa te promovezi, si ceva parteneriate. Toate astea cer timp. Iar sezonul nu tine tot anul. Poate doar daca stii unde sa mergi, deci sa calatoresti. Si uite cum, pana la urma, nu e asa de simplu, si totusi suntem bombardati cu filme sportive no-name – si asta nu ar fi o problema, daca am fi intrezarit macar vreo urma de talent (regizoresc) chiar si in teaser/trailer. Ca actorii, saracii – oamenii pe schiuri/snowboarduri, aia au talent, chit ca-i vedem si cazand in nas, si prostindu-se, si spargandu-si dintii – ca deh, arta fara sacrificiu nu se poate.
Parca “Like there’s no tomorrow” nu arata rau. N-o fi el “Standing Sideways” si nici “The Art of Flight” sau “Attack of La Nina”, dar macar se vede ca cineva s-a chinuit si si-a dat interesul. Ideea e frumoasa, si pare filmat bine, cu cap si coada si un concept artistic intreg. Daca elementele astea nu prezinta interes, youtube e un site destul de mare, plin cu filmulete fara cap si coada.
Pentru a va face o impresie despre cum e filmul asta, citam din descrierea de pe skinet.com
The pressure’s off. No one’s watching. It’s just you, your boards, and the mountain. The weather has broken and the snow is untracked. The only sound is that of your breath crystalizing in the winter air. There’s only one place to go, but there’s an infinite number of ways to get there. Adjust your gear, take a deep breath, and . . . like there’s no tomorrow.
Iar Warren Miller Entertainment face filme de ani de zile. Acesta e al 62-lea an la rand. Cu cine e filmul? – va auzim intrebandu-va nelinistiti in fata display-ului (PC, Mac, laptop, smartphone, etc.). Chris Davenport, Daron Rahlves, Colby West, Andy Mahre, Seth Wescott, Julia Mancuso – poate numele astea va spun ceva. Daca nu, va spunem noi – these guys are good.
Prezentat de Jonny Moseley si filmat in Colorado, Utah, California, Noua Zeelanda, Chile, Alaska si British Columbia . . . Like There’s No Tomorrow este reminder-ul anual ca iarna bate la usa, si, odata cu ea, cateva luni de dans cu gravitatia, alimentat cu multa adrenalina.
Danny Harf a fost medaliat cu aur la X-Games de 4 ori. “Defy” este, sa-i zicem asa, copilul lui. Impreuna cu Sean Kilgus, Danny a inceput proiectul acum aproape 3 ani, si de atunci, cei doi calatoresc prin lume pentru filmari. Cam despre asta e vorba la wakeboarding-ul progresiv. “The reason I fell in love with wakeboarding when I was a kid is the same reason I still wakeboard today – I’ve loved that pursuit of progression. Trying to overcome something that scared me, and accomplishing what I had set out to do. Succeed or fail, it’s about getting outside of your comfort zone. The only way to go forward is to be willing to take that next step. I’ve always been surrounded by supertalented riders and I think this is such an amazing opportunity to just get out there and see what we can do.”
Cam asa suna Danny Harf in clipul inspirational/motivational al acestei seri. Enjoy!
Asta e clipul inspirational pentru noaptea asta, e de privit asa, inainte de culcare, ca sa adormi cu ganduri bune. Si apropo de dormit – multi dintre noi viseaza ca zboara, uneori, e un sentiment placut, alteori, ne trezim inspaimantati. Pentru ca zborul este un vis ancestral al omului. Si adrenalina este ambrozia care ne tine treji pe multi dintre noi. Psihologic, li se spune “sensation seekers”. Popular, li se spune “nebuni”. Dar nu conteaza cum ii numim (asa cum zicea si dragul de Shakespeare – “What’s in a name? That which we call a rose, by any other name would smell as sweet”), ei sunt cei care ne inspira, ei sunt creatorii de trend-uri, deschizatorii de drumuri. Da, e periculos ceea ce fac ei. Dar, ca sa-l parafrazez pe Dan Osman, ei nu-si doresc sa moara, ci, din contra, vor sa simta ca traiesc.
Daca tot asteptam cu sufletul la gura “Standing Sideways” de la Burton si “The art of Flight” de la RedBull, mai avem o delicatesa pentru iubitorii de sporturi extreme de iarna. Si asta apare in Septembrie. Daca cei mai multi dintre noi tremura cand aud de “snowstorm” (bineinteles, daca stiu engleza; daca nu, viscol, sa zicem), snowboarderii si schiorii extremi traiesc pentru perioadele in care zapada pare ca nu se mai termina. Matchstick Productions ne vorbesc in noul lor documentar despre frumusetea naturii si despre drama sportului.
Am ales titlul asta pentru articol pentru ca, nah, e al treilea film/documentar pe tema asta, si toate cele trei apar in aceeasi perioada: Standing Sideways era asteptat pana la mijlocul lunii Septembrie, The Art of Flight se pare ca a avut premiera pe 8 Septembrie. Si, ce sa vezi? Abia asteptam sa apara. Unul dintre ele. Oricare dintre ele. Daca se poate, toate odata, sa ne uitam la ele, unul dupa altul, fara pauza, si apoi sa asteptam sa dea ninsoarea, sa ne luam placa/schiurile/saniuta si sa ne luam doza anuala de adrenalina hibernala.
Asa ca va prezentam teaserul pentru Attack of La Niña. Un documentar cu, despre si pentru iubitorii de sporturi de iarna:
Unii spun ca sunt nebuni, altii ii considera eroi, dar nu se poate nega faptul ca daredevil-ii si cascadorii continua sa atraga fascinatia publicului prin actele lor care sfideaza moartea, sau par [si uneori sunt] rezultat al unei pure tacaneli [cu tz] 
De la skydiveri si wirewalkeri si pana la magicieni si soferi de tir obsedati de zbor, iata topul primilor 10 cascadori si trasniti [conform toptenz.net]
10. Jeb Corliss
Jeb Corliss este base jumper profesionist si skydiver, care si-a atras reputatia prin sariturile sale care sfideaza moartea, de pe cladiri faimoase precum Turnul Eiffel, turnul Seattle Space Needle, si turnurile gemene Petronas din Malaezia. Corliss a fost, pentru scurt timp, gazda unui show Tv despre sporturi extreme, care se numea Stunt Junkies, dar a fost concediat dupa ce, in 2006, a fost arestat in urma esuarii unei sarituri de pe Empire State Building. Corliss a purtat o masca de machiaj si un costum care il facea sa para mai gras, pentru a se strecura nedetectat, dar paznicii l-au prins dupa ce a incercat sa sara peste garduletul de securitate de pe puntea de observatie a cladirii. Criticii au spus la momentul respectiv ca saritura ar fi pus in pericol vietile unor oameni, dar Corliss a insistat afirmand ca totul fusese planuit de-a lungul a cativa ani, si ca viata lui a fost mai degraba pusa in pericol de garzile care incercau sa il traga inapoi, de pe garduletul de securitate.
9. Larry Walters
De profesie sofer de tir, Larry Walters a pus la cale una dintre cele mai creative si de-a dreptul stupide cascadorii ale tuturor timpurilor, in 1982, cand si-a creat propria masinarie zburatoare in orasul sau natal, San Pedro, California. Creatia sa, intitulata Inspiration I, consta intr-un scaun de terasa obisnuit, legat de 45 de baloane meteorologice cu heliu. Walters avea la el un pistol cu bile, si intentiona sa sparga baloane progresiv, pentru a isi asigura o aterizare gratioasa. Din pacate, calculele sale au fost eronate, si in loc sa se ridice la o altitudine de aproximativ 30 de metri, asa cum planuise, Walters si scaunul sau s-au ridicat imediat la o inaltime de aproape 4500 de metri. Dupa un zbor de 45 de minute, Walters a impuscat cateva baloane, si a pierdut din altitudine, agatand din greseala cateva linii electrice si cauzand astfel o cadere de curent majora. Avand in vedere ca zborul l-a purtat in spatiul aerian federal, Walters a fost arestat la aterizare. Cand a fost intrebat de ce a facut asta, tipul a raspuns simplu: “Omul nu poate sa stea, pur si simplu, locului” [“a man just can’t sit around”].
8. Eddie Kidd
Eddie Kidd este un daredevil si cascador celebru, cunoscut pentru realizarea a peste 3000 de sarituri mortale cu motocicleta. Kidd a fost dublura lui Pierce Brosnan, realizand cascadorii in multe dintre filmele cu James Bond ale anilor ’90, iar in 1979 a sarit 36 de metri peste o cale ferata pentru o cascadorie in filmul Hanover Street. In afara filmelor, Kidd a sarit cu motocicleta, la un moment dat, peste Zidul Chinezesc, iar intr-o alta cascadorie, a sarit 24 de metri peste un gol intr-un viaduct de 15 metri inaltime. Cariera sa a luat o turnura tragica in 1996, cand a suferit un accident devastator in timpul unei sarituri la o cursa de motociclete in Marea Britanie. Kidd a trecut printr-o coma de sase saptamani dupa accident, si un timp, a fost tintuit scaunul cu rotile. In mod surprinzator, a reusit sa recupereze temeinic, si dupa ce a jurat sa se intoarca pe scena curselor moto, a revenit in Marea Britanie in Iunie 2007.
7. Annie Edson Taylor
Annie Edson Taylor, la varsta de 63 de ani, a fost prima persoana care a plonjat cu succes in cascada Niagara, in anul 1901, inchisa intr-un butoi de lemn. Invatatoare de profesie, Taylor se afla in mari dificultati financiare, si a conceput cascadoria in speranta ca astfel isi va castiga faima si averea. A folosit un butoi construit special, captusit pe interior, si dupa ce l-a testat cu o pisica obisnuita, a coborat chiar ea cascada Niagara, in portiunea numita Horseshoe Falls, pe 24 Octombrie 1901. In mod uimitor, a supravietuit plonjonului de aproape 53 de metri, cu putin mai mult de o rana in zona capului. Din pacate, insa, cascadoria a esuat in a ii aduce faima la care spera; dupa castigarea unei cantitati neglijabile de bani dintr-un turneu de discursuri, si-a petrecut urmatorii ani economisind fiecare banut castigat din poze-suvenir.
6. Robbie Knievel
Fiu al celebrului Evel Knievel, Robbie Knievel este un cascador profesionist care a realizat peste 250 de sarituri cu motocicleta, si a depasit cel putin 20 de recorduri mondiale. Knievel a inceput sa piloteze motociclete de la varsta de 7 ani, si participa in turnee alaturi de tatal sau la 12 ani. Ca si tatal sau, de altfel, Robbie a facut o faimoasa saritura peste Marele Canion, iar alte cascadorii includ sarituri peste 15 camioane, peste 21 de masini Hummer, precum si o saritura televizata intre doua rampe, pe o distanta de 61 de metri, in Las Vegas, la Revelionul 2008. Spre deosebire de tatal sau, care pilota o Harley Davidson, Robbie foloseste o Honda CR-500 modificata, pentru care a primit multe critici. Pentru a linisti gurile rele, Knievel a anuntat in vara 2009 ca va incerca sa sara peste 16 autobuze pe stadionul Wembley, pilotand aceeasi Harley XR-750 folosita de tatal sau.
5. Charles Blondin
Charles Blondin, cunoscut si ca “Marele Blondin” a fost un acrobat francez al secolului 19, care si-a castigat notorietatea in Europa si Statele Unite datorita acrobatiilor pe cabluri suspendate la mare inaltime. Blondin si-a inceput antrenamentul pentru a deveni acrobat la varsta de 5 ani, iar la 6 ani era deja prezent pe scena sub denumirea de “The Little Wonder”. La 20 de ani era deja unul dintre cei mai cunoscuti performeri ai Europei, dar realizarea care l-a conscarat a venit in 1859, cand a calatorit in SUA si a devenit prima persoana care a traversat golul imens de aproape 50 de metri al cascadei Niagara, pe sarma. Blondin a parcurs cu usurinta cei 335 de metri de pe un mal pe celalat, de la prima incercare. Pentru a isi demonstra abilitatile, a repetat actul de multe alte ori, cu diverse variatii: legat la ochi, impingand o roaba, pe catalige, si carand un om in spate. In cea mai bizara din traversari, Blondin s-a oprit la mijlocul distantei, a luat loc pe franghie, gatind si apoi savurand o omleta.
4. Alain Robert
Alain Robert este un binecunoscut cascador care a ajutat in pionieratul sportului numit “urban climbing” prin escaladarea extrem de periculoasa [si ilegala, de altfel] a unora dintre cei mai inalti zgarie-nori ai lumii, ceea ce i-a adus titlul de “Spiderman francez”. Robert povesteste ca a inceput acest sport la varsta de 12 ani, in mod involuntar, cand si-a uitat cheile, si a fost nevoit sa se catere pe exteriorul cladirii pentru a intra. De atunci si-a facut un renume, atat ca rock climber, cat si pentru escaladarea a peste 85 de structuri si zgarie-nori peste tot in lume, intre care Turnul Eiffel, cladirea Operei din Sydney, Turnul Sears, si turnurile gemene Petronas. Robert isi face escaladele fara coarda de siguranta, cu mainile goale, folosindu-se numai de arhitectura naturala a cladirilor, si sustine ca a cazut de sapte ori, de doua ori de la inaltimi de 15 metri. Cascadoriile sfarsesc aproape invariabil cu arestarea lui Robert, de indata ce ajunge in varful cladirii.
3. Philippe Petit
Un artist autodidact care merge pe sfoara la inaltimi mari, Philippe Petit este cel mai bine cunoscut pentru faptul ca a mers pe franghie intre atunci abia construitele turnuri gemene [World Trade Center], in 1974. Petit a inceput ca street performer in Paris, dar la scurt timp, a inceput sa isi planuiasca spectacolele de mers pe sarma intre structuri urbane celebre. Curand, a traversat podul Sydney Harbor in Australia, si apoi intre turnurile Catedralei din Notre Dame. Recunoasterea sa a venit in 1974, cand a pus la cale un spectacol pe sarma intre Turnurile World Trade Center. Folosind documente false, nume false, deghizari si luni intregi de pregatire, Petit, impreuna cu un mic grup de complici au izbutit sa evite paza pentru a ajunge la ultimul etaj al unuia din turnuri. Au folosit un arc cu sageti pentru a arunca sfoara de pe o cladire pe celalalta; dupa ce a securizat-o, Petit a tinut un spectacol de 45 de minute inainte de a se preda politiei. Intr-un final, s-a renuntat la plangeri, si chiar a fost rugat sa performeze in Central Park, pentru copiii din New York.
2. Harry Houdini
Desi lumea il tine minte ca magician, Harry Houdini a fost unul dintre cei mai originali cascadori, si este responsabil pentru pionieratul multor cascadorii care se mai practica si in ziua de azi. Houdini a inceput cu mici spectacole de magie si trucuri cu carti de joc, dar a ajuns in centrul atentiei cand a inceput sa experimenteze acte complicate de evadare, in insula Coney a New York-ului. In cele mai cunoscute cascadorii, Houdini era prins in catuse, si apoi inchis intr-o lada sau cutie de sticla, care apoi era scufundata in apa. In cele mai multe cazuri, aceste acte necesitau tinerea respiratiei pentru mai mult de 3 minute. Printre alte cascadorii periculoase s-a numarat si asa-numita “Chinese Water Torture Cell”, astazi considerata scandaloasa, in care a fost ingropat de viu sub 2 metri de pamant si abia a reusit sa scape cu viata.
1. Evel Knievel
Nu exista un cascador mai reprezentativ sau mai respectat decat Evel Knievel, si pe buna dreptate. Intr-o cariera care i-a adus succese uriase, dar si multe esecuri [si 37 de fracturi], Knievel s-a consacrat ca erou al poporului american, iar cascadoriile sale pe motocicleta, televizate, raman printre cele mai vizionate evenimente sportive ale tuturor timpurilor. Knievel a inceput ca pilot de motocross, dar, din nevoi financiare, si-a propus sa treaca la cascadorii pe motor. In prima cascadorie, a sarit peste o cutie plina cu serpi cu clopotei si doua pume, curand a atras cativa sponsori si a devenit unul dintre primii cascadori profesionisti. Apoi, Knievel realiza constant sarituri peste randuri de masini, camioane, si chiar peste fantanile de la Caesar’s Palace, calare pe o Harley Davidson. Cea mai cunoscuta cascadorie a avut loc in 1974, cand a incercat sa sara peste Snake River Canyon, pe o motocicleta propulsata cu ajutorul unor rachete, denumita X-1. O defectiune a facut ca parasuta sa se deschida prematur, si sa strice saritura. Chiar si asa, furtuna jurnalistica ce se crease in jurul evenimentului deja il declarase drept rege al tuturor cascadorilor, si a ramas in lumina reflectoarelor pana la moartea sa, in 2007.
NU INCERCATI ASTA ACASA! DON’T TRY THIS AT HOME! [cascadoriile sunt realizate de profesionisti, si pot duce la accidentare grava sau chiar moarte. Banuim ca stiti deja acest lucru, dar am simtit nevoia sa subliniem]
Vazusem mai demult un scurt documentar despre un tip, pe numele lui Dan Osman [il gasiti pe Youtube, daca-l cautati, si de asemenea, pe Wikipedia], si il intreba, la un moment dat, un reporter: de ce face lucrurile astea? Isi doreste cumva sa moara? Iar Dan Osman i-a raspuns, simplist, ceva de genul: “nu, dimpotriva, imi doresc sa traiesc…”
Acum am gasit aceasta compilatie de sporturi extreme, minunat alcatuita. Un mic overview asupra oamenilor frumosi si nebuni, care vor doar sa simta ca traiesc. Pe langa asta, va sfatuiesc sa va aruncati o privire si asupra lui Dan Osman, sa vedeti activitatea lui ca speed climber.
Pentru clipul de mai jos, recomand full screen.
Iarna asta extremeaddict te invata sa faci snowboarding direct prin internet.
Practic vom preda saptamanal, de mai multe ori pe saptamana, cate o lectie de snowboarding, oricum ideea e ca in fiecare weekend veti avea ceva nou de invatat despre acest sport.
Vom incepe cudescrierea echipamentului,alegerea board-ului, legaturilor, boots-ilor si protectiilor, montarea si reglarea legaturilor pe placa, sfaturi utile, la ce trebuie sa fii atent pe partie, ingrijirea echipamentului, primii pasi pe snowboard, cum se fac curbele, cum se fac sariturile, trecem apoi la trick-uri pe snowboard care te pot ajuta sa cresti mai departe in snowboarding.
Practic te luam de la nivelul de incepator, la modul ca nu te-ai dat niciodata si te ducem la un nivel de la care poti sa avansezi singur, sa te dai fara probleme pe orice partie si orice tip de zapada. Lectiile vor fi predate in tipul saptamanii iar in weekend puteti sa exersati.
Am ales weekend-urile deoarece noi suntem din Bucuresti si doar in weekend-uri putem merge la partie (cu mici exceptii), cred ca e valabil si pentru persoanele din alte orase unde partiile nu sunt peste strada, in spatele blocului sau in curtea casei. Restul care aveti acces la partie toata saptamana sunteti fericiti.
Lectiile vor fi postate pe blogul extremeaddict.wordpress.com (cel pe care sunteti acum) si pe site-ul extremeaddict.ro
Pentru a primi articolele si pe e-mail inscrieti-va la newsletter pe site-ul extremeaddict.ro. Daca aveti intrebari, si cu siguranta aveti, nu ezitati sa le postati pe blog, vom incerca sa raspundem la toate.