Am aflat de chestia asta de pe dordeduca.ro, desi probabil ar fi trebuit sa stim de ea de la bun inceput. In cazul in care nu stiti despre ce e vorba, va spunem noi, pe scurt. Va spunem pe scurt pentru ca este mult mai delicios sa aflati povestile chiar de la sursa, cum s-ar spune, de pe blogul lui Andrei Samoil. Un om, o motocicleta [pe nume Tweety], si 218 obiective de vazut in Romania. O calatorie estimata la aproximativ doua luni si peste 10.000 de km. Povestita cu gust, cu bun simt si cu umor subtil si de buna calitate. Comentarii inteligente, pareri argumentate si observatii venite din partea unui absolvent de arhitectura [mai sus-numitul Andrei]. Aventuri de povestit la nepoti

Dupa ce a calatorit in Indonezia pentru a face scufundari alaturi de un peste Mola Mola, dupa ce a urcat pe un varf de 6200m in Nepal, dupa ce a simtit pe pielea lui nisipurile fierbinti ale Irakului si multe altele, Andrei s-a trezit la un moment dat cu o neliniste: faptul ca multe din locurile si lucrurile din Romania ii sunt inca necunoscute, si ca ar vrea sa le vada. Daca nu pe toate, macar pe cat mai multe dintre ele. Asa cum a anuntat pe un forum de motociclism: ?Plec sa dovedesc ca avem lucruri (si locuri) care merita vazute si facute in Romania. Plec sa le vad si sa le fac PE TOATE. O sa ma sui pe motorul meu si o sa conduc, o sa merg, o sa ma catar, inot, tarasc, vaslesc, orice va fi nevoie ca sa ajung sa trec pe langa fiecare lucru romanesc valoros din punct de vedere turistic.? O initiativa temerara, provocatoare si extrem de tentanta.

Calatoria a inceput din cosmopolitul Bucuresti, si a continuat de-a lungul a sute de kilometri, vizand castele, cetati, biserici, manastiri, case si conace boieresti, muzee, vai si dealuri, varfuri de munti [chiar cei mai inalti din Romania], pesteri, ruine si fenomene mai mult sau mai putin explicabile [precum piramidele de la Sona, sau mai cunoscutele Babe si Sfinxul], lacuri, cascade si baraje, sate si orase, si multe altele. Locuri frumoase si de care stiu putini oameni, locuri cunoscute care dezamagesc insa ochiul critic, sau locuri care uimesc prin simplitate si frumusete naturala, mai putin atinse de civilizatie.

Putin sceptic la inceput, m-am intrebat de ce ar fi acest blog de calatorie mai special decat alte bloguri si jurnale de acelasi gen. Am inceput sa citesc si m-a prins. Timp de cateva ore, am stat cu nasul atintit in monitor, citind cu placere povestile depanate de Andrei, admirandu-i fotografiile, incercand sa sa ma pun in locul lui [iar stilul lui de a scrie, boem si relaxat, faciliteaza foarte mult empatia si simpatia]. Timp de cateva ore, am pilotat alaturi de el, calare pe viteazul Tweety, am vazut locurile si oamenii prin ochii lui, m-am bucurat odata cu el de drum bun si de oameni calzi, si am resimtit frustrarea lui cand calatoria nu a mers “according to the plan”. Tweety mi-a devenit drag, e imposibil sa nu iti devina drag; cred ca orice suflet de motorist, oricat de dur ar fi, tot s-ar inmuia la auzul povestilor cu netematorul Tweety. Andrei are un fler anume in a scrie: perspicace si descurcaret, ghidat in mod constant de I-oana [aparent, sotia lui, in varianta electronica si telefonica, il indruma pe caile cele mai potrivite pentru o calatorie pe cat posibil usoara, dar in care ai ce vedea]. Mi-a trebuit sa citesc mai putin de un capitol pentru a ma hotari sa scriu un articol despre aventurile lui Andrei si ale lui Tweety. Mi-au trebuit 12 capitole pentru a reusi sa ma opresc din lectura. Probabil ca va urma o noapte alba, dupa care voi fi la zi cu ce se intampla acolo. M-am gandit ca poate ma regasesc doar eu in ceea ce scrie el, si de aceea imi place atat de mult. Si ca poate voi nu ati savura cu aceeasi intensitate povestile de pe 2roti2picioare. Dar am citit comentariile lasate pe blog. Oamenii il citesc, il urmaresc, il incurajeaza, sunt langa el. Ii inspira si ii contamineaza [in cel mai bun sens cu putinta] in aceeasi masura. Il recunosc cand trece pe la ei prin oras, il recunosc pe Tweety, odihnindu-se sub vreo umbra de han, sau pleostit de ploaie pe vreun trotuar citadin. Ma simt linistit ca nu sunt singurul, si ma bucur. Asa ca va recomand calduros. Turul complet al Romaniei pe doua roti si doua picioare, de Andrei Samoila si Tweety. [parerea personala a Georgianului de Padure]

Mai jos aveti o mica parte din fotografiile facute de Andrei Samoil. Imaginile urmaresc pas cu pas firul povestirii, si intregesc atmosfera tesuta cu pricepere. Enjoy!