Tag Archives: california

24 Oct

Ultimate Adventure Bucket List – Top 20 [partea 1]

National Geographic zice ca sunt cele mai extreme, cele mai cele, care iti fac pielea de gaina si parul maciuca, aventurile legendare ale planetei, provocarile celor mai buni atleti. Daca ai tupeul, pune-le pe lista de “lucruri de facut intr-o viata”. Sunt 20 la numar, noi le-am citit, le-am cantarit, si le sharuim si cu voi, cine stie, poate va inspira si plecati spre unul din locurile mentionate. Sau poate chiar spre mai multe. Succes!

 

 

 

 

1. Summit Everest, Himalaya, Nepal, China

Photo by Jimmy Chin

Inca de cand Sir Edmund Hillary si Tenzing Norgay au dovedit, in 1953, ca este posibil sa stai pe cel mai inalt varf al lumii, acest munte a devenit sinonim cu provocarea si aventura. Acum, in fiecare primavara, in ciuda furtunilor, riscului de avalansa, frigului taios si a cataratului tehnic, zeci de persoane, de la copii de 13 ani si pana la orbi si amputati, se incumeta sa ajunga pe varf si sa agate un nou record. In ciuda tam-tam-ului, Everestul ramane cea mai distinsa realizare cand e vorba de urcat pe munti. Si a sta pe varful Everest este, intr-adevar, a sta “on top of the world”.

2. Wingsuit Fly off the Eiger, Switzerland

Photo by Corey Rich, Aurora

“Eiger” se traduce “capcaun” in germana, o porecla destul de potrivita pentru bestia de 3962 m inaltime, cladita din calcar, gneiss, sisturi si gheata care sta de paza deasupra izolatului orasel Grindelwald in Alpii Elvetieni. Vremea impredictibila, piatra faramicioasa si pantele abrupte au revendicat vietile a peste 60 de climberi, si chiar si asa, fata nordica, de 1800 m inaltime, inca se dovedeste irezistibila. Acum, o noua specie de aventurieri, zburatorii in wingsuits, nu numai ca se catara pe ea, ci se si arunca de acolo. Dean Potter [in poza] a tintuit spre cea mai vestita coborare in 2009: dupa ce a urcat singur fata nordica, a plutit in aer 6500 m, intr-o cadere de 2743 m, care i-a luat 2 minute si 50 de secunde. Acest sport extrem este, fara indoiala, unul dintre cele mai periculoase din lume, dar poate ca tocmai asta e chestia: se apropie cel mai mult cu zborul veritabil.

3. Surf Big Waves at Shipsterns Bluff, Tasmania, Australia

Photo by Stuart Gibson

Pe coastele sudice ale Tasmaniei, iesind dintr-una din cele mai impredictibile si furtunoase mari, se afla un loc atat de izolat, incat este accesibil doar cu barca sau printr-o expeditie de o ora prin salbaticie. Este Shipsterns Bluff, o destinatie rece si periculoasa, unde valurile se sparg, in medie la o inaltime de 2 metri, dar pot ajunge pana la 6 metri. Treptele caracteristice ale valurilor ii inseala si pe cei mai experimentati surferi –  precum Kelly Slater si Ryan Hipwood [in poza] – si trimit periculos de aproape de stanci, dar graba de a imblanzi monstrii tuturor valurilor de pe coasta ii face pe surferi sa se intoarca aici. “Cea mai infricosatoare parte este cand vad valul si imi propun sa-l prind” zice Charles Ward, surfer local. “Dar odata ce mi-am propus asta, totul pare suprarealist, si uit de toate, in afara de ceea ce am in fata mea.”

4. Hike the Triple Crown, USA

Photo by Kip Evans

Lungima totala a celor mai lungi trasee din Statele Unite – aproape 12.391 km – ajunge sa acoperi aproape o treime dintr-o calatorie in jurul globului, asa se si explica de ce mai putin de 100 de persoane s-au incumetat sa faca Triple Crown. A merge de-a lungul Crestei Atlantice, a Muntilor Apalasi, si a liniei de diviziune continentala – dureaza in general mai multi ani si multe perechi de ghete; pe parcurs se gasesc unele dintre cele mai mari atractii turistice, de la Apalasi la Muntii Stancosi si la Muntii Cascadelor. Dar rasplata este cunoasterea indeaproape a unui teritoriu incredibil de divers si de salbatic. Intre Atlantic si Pacific, hikerii iau la picior coaste batute de valuri, paduri primordiale, varfuri inzapezite, vulcani, paduri tropicale, lumea nepamanteasca a deserturilor, sub ceruri schimbatoare si capricioase, precum cel din poza, la Bishop Pass, Sierra Nevada.

5. Ski K2, Karakoram Range, China, Pakistan

Photo by Dave Watson

In comparatie cu Everestul, K2, al doilea cel mai inalt munte din lume, la 8.611 m, este mai izolat, are vreme si mai imprevizibila si este, statistic vorbind, mortal. Normal ca asta face din el unul dintre cele mai ravnite premii pentru schiorii profesionisti de top, care in ultimii ani au luat cu asalt varful, si au incercat sa coboare pana la baza. Si totusi, riscurile sunt aprige: vanturi furioase, avalanse, caderi necugetate – sunt doar inceputul. Ghidul de schi de inalta altitudine Dave Watson [in poza] a schiat de la 250 m sub varf in 2009, iar alpinistul suedez Fredrik Ericsson a murit in 2010 incercand sa faca acelasi lucru. Marea provocare inca nu a fost dusa pana la capat.

6. Free Climb Yosemite’s El Capitan, California, USA

Photo by Jimmy Chin

De doua ori mai inalt decat Empire State Building din New York, El Capitan se inalta peste Yosemite Valley ca o fortareata. Tocmai aceasta masivitate amagitoare a atras climberii de demult si a facut din Yosemite locul de nastere al cataratului in SUA. Una dintre rutele cele mai celebre este The Nose, care a devenit un premiu pentru climberii lacomi. Prima urcare a acestei rute, de catre Warren Harding, in 1958, a durat 45 de zile, iar Lynn Hill si-a consolidat statusul legendar cu primul free climb, considerat imposibil pana atunci, in 1993. Acum, speed climberii il urca in cateva ore, dar celor mai multi muritori le ia intre 3 si 5 zile . Se aduna acolo pentru granitul tare, pentru unele dintre cele mai frumoase crapaturi si, cel mai probabil, pentru a calca pe urmele legendelor.

7. Cross the Sahara Desert, North Africa

Photo by Joerg Modrow, Iaif, Redux

Cea mai intinsa mare de nisip a lumii, desertul Sahara, acopera 8.5 milioane de km patrati din Africa de Nord, pe o lungime de 4.838 km de la Atlantic pana la Marea Rosie. O provocare imensa, a atras multi exploratori, care au indurat furtuni de nisip, triburi ostile, setea si caldura neiertatoare, pentru a depasi un obstacol de proportii epice. Astazi, cei mai curajosi aventurieri o traverseaza la picior, cu camila sau cu vehicole 4×4, inarmati cu echipament de supravietuire si de urgenta, dar exista putine sanse sa primeasca ajutor daca ceva merge prost. Numai cateva statii si cateva grupari nomade se gasesc in nisipuri, iar exploratorii pot merge zile intregi fara sa vada nimic altceva decat desert.

8. Set a New Kayak Waterfall Record, Washington, USA

Photo by Lane Jacobs, Aurora

Incercarea de a stabili un nou record cu un caiac intr-o cascada cere o gramada de research, impacarea cu ideea ca te vei rani, macar si putin, si poate cel mai important, o credinta de neclintit in propria nemurire. Si totusi, in ultimii ani, cascadele s-au dovedit niste irezistibile, desi periculoase, frontiere pentru caiac-erii care cauta dreptul de a se lauda pentru vecie. “Factorul motivator pentru toata treaba asta a fost faptul ca am crezut ca este posibil” zice Tyler Bradt [in poza], care a atins recordul in 2009 cu o cadere libera de 3.7 secunde peste Cascada Palouse, inalta de 57 de metri, in partea estica a Washington-ului. “Am vrut sa fac asta, probabil, pentru ca pot.”

9. Descend Intro an Active Volcano, Vanuatu, South Pacific

Photo by Bradley Ambrose

Ca o regula generala, lava se vede cel mai bine de la distanta. Asta, desigur, daca nu faci parte dintr-un grup de sfidatori ai mortii care, condusi de aventurierul Kiwi Geoff Mackley, au coborat 195 de metri in vulcanul Marum din Vanuatu, pentru a fi martori ai maruntaielor explozive ale pamantului, in 2010. Clipul rezultat, in care un om imbracat intr-un costum protector se apropie la 91 de metri de un lac de lava, a devenit viral. Este destul de clar ca vulcanii sunt imprevizibili si ca ale lor cratere ofera tot felul de provocari inospitaliere: gaze toxice, caldura extrema, roci care se rostogolesc, precum si explozii neasteptate. Dar numai pentru ca e nebunesc nu inseamna ca e si imposibil.

10. Climb, Swim, or Surf the Poles, Antarctica

Photo by Yassine Ouhilal

Intr-o era a frontierelor in scadere, cautarea de noi teritorii de explorat a trimis mai multi aventurieri catre extremele pamantului, in special, Polii. In ultimii ani, o expeditie a unui grup de 6 oameni a explorat imensele valuri inghetate ale Insulelor Lofoten din Norvegia pe surf [in poza], inotatorul de apa rece Lewis Gordon Pugh a inotat freestyle un kilometru de-a lungul Polului Nord imbracat intr-un Speedo, si schiorul profesionist Chris Davenport a format o echipa cu care sa schieze varfuri nenumite inca in Antarctica. Exista locuri unde un explorator trebuie sa-si schiteze singur propriul drum si propriile obiective. Ceea ce ii indruma este ceva imaterial. Poate fiorul de a infrunta unul dintre cele mai reci colturi ale lumii, sentimentul navalnic al singuratatii, sau poate simpla iubire innascuta a omului de a face ceva ce n-a mai fost facut.

***

Momentan, avem 10 provocari din lumea cea mare. Vom reveni curand cu celelalte 10, fiti pe faza!

 

19 Oct

Like there’s no tomorrow – filmul nr. 62 de la Warren Miller

In ultima vreme, parca toata lumea face filme sportive, mai ales cu sporturi de iarna. E de ajuns sa ai action camera, eventual HD, si daca se poate, care sa filmeze cu mai mult de 30 fps, si gata, regizor te-ai facut. Ah, trebuie sa ai si actori. Si ceva actiune. Si o idee buna. Si skill-uri de regizare. Si de editare video. Si muzica potrivita pe fundal pentru care trebuie sa ceri acordul, daca nu ai facut-o tu. Si pentru toate astea, iti trebuie si bani. Pe care poate nu ii ai. Deci iti trebuie si o sponsorizare. Si ca sa te promovezi, si ceva parteneriate. Toate astea cer timp. Iar sezonul nu tine tot anul. Poate doar daca stii unde sa mergi, deci sa calatoresti. Si uite cum, pana la urma, nu e asa de simplu, si totusi suntem bombardati cu filme sportive no-name – si asta nu ar fi o problema, daca am fi intrezarit macar vreo urma de talent (regizoresc) chiar si in teaser/trailer. Ca actorii, saracii – oamenii pe schiuri/snowboarduri, aia au talent, chit ca-i vedem si cazand in nas, si prostindu-se, si spargandu-si dintii – ca deh, arta fara sacrificiu nu se poate.

Parca “Like there’s no tomorrow” nu arata rau. N-o fi el “Standing Sideways” si nici “The Art of Flight” sau “Attack of La Nina”, dar macar se vede ca cineva s-a chinuit si si-a dat interesul. Ideea e frumoasa, si pare filmat bine, cu cap si coada si un concept artistic intreg. Daca elementele astea nu prezinta interes, youtube e un site destul de mare, plin cu filmulete fara cap si coada.

Pentru a va face o impresie despre cum e filmul asta, citam din descrierea de pe skinet.com

The pressure’s off. No one’s watching. It’s just you, your boards, and the mountain. The weather has broken and the snow is untracked. The only sound is that of your breath crystalizing in the winter air. There’s only one place to go, but there’s an infinite number of ways to get there. Adjust your gear, take a deep breath, and . . . like there’s no tomorrow.

Iar Warren Miller Entertainment face filme de ani de zile. Acesta e al 62-lea an la rand. Cu cine e filmul? – va auzim intrebandu-va nelinistiti in fata display-ului (PC, Mac, laptop, smartphone, etc.). Chris Davenport, Daron Rahlves, Colby West, Andy Mahre, Seth Wescott, Julia Mancuso – poate numele astea va spun ceva. Daca nu, va spunem noi – these guys are good.

Prezentat de Jonny Moseley si filmat in Colorado, Utah, California, Noua Zeelanda, Chile, Alaska si British Columbia . . . Like There’s No Tomorrow este reminder-ul anual ca iarna bate la usa, si, odata cu ea, cateva luni de dans cu gravitatia, alimentat cu multa adrenalina.

 

 

27 Aug

Tom Cruise @ Red Bull F1 Race

Red Bull l-a invitat pe Tom Cruise la o tura cu un bolid F1 pe traseul de la Willow Springs, in California de Sud. Asa ca omul si-a luat o pauza de la lucrul cu post-productia Mission Impossible, si a profitat din plin de ocazie. Si ce sa vezi, s-a descurcat de minune. Tom Cruise are ceva experienta de condus, si stie foarte bine cum lucreaza un automobil, dar asta a fost prima experienta ca pilot de F1. Dupa instructiunile de baza, Tom s-a urcat la volan si a dat bice cailor putere.
 
 
 
 
 
S-a obisnuit cu masina destul de repede, a incalzit motorul si apoi a inceput sa creasca viteza. Timpii s-a imbunatatit progresiv, cu diferente de zeci de secunde. “It’s so smooth, it’s so much fun, oh my god…”, zice el la un moment dat. Cand a pierdut controlul volanului si a iesit de pe asfalt, si-a pastrat calmul, a lasat motorul pornit, si s-a intors inapoi pe pista. David Coulthard insusi, care l-a supravegheat indeaproape, a concluzionat ca a invatat extrem de repede, si, cu ceva antrenament pe genul asta de masini, ar putea sa scoata niste timpi foarte buni.

Dupa distractia la volan, Tom s-a suit in elicopterul de acrobatie Red Bull, alaturi de pilotul Chuck Aaron, pentru alte cateva doze de adrenalina. Dar ca sa intelegi exact cat de neasteptat de bine s-a descurcat Tom Cruise la bordul unei masini F1 si al unui elicopter extrem de mobil, trebuie sa vedeti clipul de mai jos.

 

24 Aug

Intalnirea Anuala a Cataratorilor AAC @ Yosemite, 25 Sep-2 Oct ’11

Ce inseamna AAC? American Alpine Club. Invitatia la aceasta intalnire a fost promovata de UIAA. Ce inseamna UIAA? Union Internationale des Associations d’Alpinisme. Este o intalnire dedicata in principal celor cu oarecare experienta de climbing, desi sunt acceptate persoane cu orice nivel de pregatire. Am aflat noi ca intalnirea de anul trecut a fost un real succes. Deci probabil ca anul asta va fi cel putin la fel de bine.

 

 

 

 

Acum, ne bucuram noi cat ne bucuram ca se intampla, si ca vin alpinisti si oameni faini din mai toata lumea. Dar exista o problema pe care am depistat-o noi. Si anume ca deadline-ul pentru aplicatii a fost pe 15 Iulie. E interesant totusi ca invitatia a fost lansata de Clubul Alpin Roman pe 18 Iulie, deci poate se mai poate face ceva. In plus, mai e timp pana pe 25 Septembrie, asa ca, cine stie. Acum, ar mai fi o chestie. Probabil ca daca sunteti cu drumuri pe la Fresno, California in perioada aia, si va intalniti cu alpinisti pe acolo, banuim ca nu or sa va dea afara, dar nu stim exact regulamentul, asa ca mai bine ne tinem parerile pentru noi.

Oricum ideea era cam in felul urmator: taxa era de $435 de persoana. Transportul platit pe cont propriu pana la Fresno. Taxa te-ar fi scutit de transportul de la Fresno pana la Yosemite Valley pe 25 Sept. si inapoi, de la Yosemite pana la Fresno, pe 2 Oct; transportul prin parcul Yosemite, pe unde e nevoie; 6 zile si nopti de cazare la camp-ul Yellow Pines; 3 mese pe zi; parteneri profesionisti pentru catarat; cinci zile jumatate de catarari prin valea Yosemite; jumatate de zi dedicata unui proiect de administrare a Yosemite Valley National Park; foc de tabara pentru socializat, spus povesti, networking si alte chestii asemanatoare.

Acum avem o alta mica nelamurire: organizatorii te iau de la aeroportul Fresno pe 25 septembrie, si te aduc inapoi pe 2 octombrie. Asta inseamna, zice matematica de bun simt, cam 8 zile, iar cazarea e asigurata pe 6 zile si 6 nopti. Si chiar daca nu iei in considerare ziua de 25 si noaptea de 1 spre 2 octombrie, parca tot da cu virgula. Hmmm. Aaaanyway, probabil ca stiu ei ce zic, ca doar is americani. Sau daca nu reusiti sa dormiti noaptea de grija acestui detaliu, intrebati Clubul Alpin Roman, ei probabil ca stiu mai bine.

Noi am luat informatiile de pe site-ul UIAA, adica de pe aici.

Clubul Alpin Roman a scris despre evenimentul asta aici, si mai zic ei ca cei interesati sa trimita un mail la office@clubulalpinroman.com

Incercarea moarte n-are. Iar evenimentul suna genial.

Sursa foto: Clubul Alpin Roman

29 Jun

Moto GP – Laguna Seca / 3-5 Iulie '09

Da, am ajuns la cursa cu numarul 8 din calendarul Moto Gp care se “alearga” pe circuitul de la  Laguna Seca in California – Statele Unite. Anul trecut am avut parte de o jumatate de cursa absolut spectaculoasa in care Rossi si Stoner s-au duelat corp la corp intr-o lupta de o frumusete rar vazuta pe un circuit de grand prix.

Am multutmit tuturor zeilor ca m-au tinut in fata televizorului, pentru cursa, si am putut sa vad un Rossi dezlantuit si un Stoner capabil sa ii dea o replica pe masura. Pacat ca Stoner a gresit pe la jumatatea cursei si lupta nu a mai continuat pana la final. A fost o victorie psihologica si socul acuzat de Stoner se vede si azi (parerea mea).

Va invit pe toti sa urmariti cursa de duminica si sper sa avem parte de un spectacol de calitate. Enjoy!

Foto © 2008 Gigi Soldano

↑