Snowboard

27 Sep

Ryan Doyle – parkour in stil Prince of Persia

Continutul branduit nu e intotdeauna bun. Dar uneori, este fantastic. Iar acest clip, filmat de Red Bull in Turcia, este din cele grozave. Unghiurile, culorile, partile de slow-motion, toate sunt exceptionale, si duc parkour-ul la un nivel diferit, unde atletismul si curajul se imbina cu arta. Locatia filmarii este superba, si unele cadre chiar amintesc de peisajele si decorurile superbe din Prince of Persia. Nu in ultimul rand, acesta este singurul clip in care am vazut cum fac porumbeii backflip-uri. Asa ca va uram vizionare placuta: Ryan Doyle in Mardin, Turcia, vazut de Red Bull. Recomandam 720p.

 

 

27 Sep

Surf Air – placa de surf gonflabila

Imagineaza-ti cum ar fi sa nu cari o placa de surf deasupra masinii (asta daca ai masina) dar totusi sa ai o placa de surf la tine. Chiar in portbagaj, oricat de mic ar fi el. Sau chiar in rucsac. Un surfboard gonflabil suna ca o jucarie care ar trebui sa se vanda la raioanele pentru copii. Ideea in sine este comica, dar ar putea sa mearga. Surf Air, anuntat ca fiind mai mult decat o simpla inovatie, este o pleaca reala, pe care chiar poti sa te dai. Poate nu la nivel profesionist, daca ne intrebati, dar ar trebui sa iti hraneasca pofta de surfing o vreme.

 

 

 

Cu un design realizat de Thomas de Lussac, nu e genul de echipament pe care-l vei vedea folosit de surferi versati prea curand (cine stie). Pentru surferii amatori care se rasfata ocazional in apa, insa, se potriveste de minune – niciodata nu a fost mai convenabil sa iti duci placa pana la apa.

 

Surf Air este un surfboard gonflabil care poate fi strans intr-un pachetel de 4,8 kg si care incape perfect intr-un rucsac mic. Utilizand pompa inclusa in kit, poate fi umflat intr-o placa de 210 x 55 x 7 cm, cu tot cu aripioare si cu o suprafata rigida pe care sa stai cu picioarele.

Un material “tridimensional” formeaza miezul placii (banuim ca este asezat pe sistemul placilor de carton ondulate, pentru a oferi stabilitate), care apoi este invelit in doua straturi de PVC. Daca ne luam dupa ce spune designerul, echipamentul este la fel de solid si stabil ca orice placa de surf, desi manevrabilitatea ar fi mai putin decat ideala (de aici si faptul ca este recomandat pentru surferii amatori).

Prezentat la Paris Design Week 2011, Surf Air pare mai mult un concept decat un produs. Daca functioneaza precum este anuntat, va deveni un produs foarte popular in cazul in care este scos pe piata, la vanzare – simplul fapt ca este mai convenabil il transforma intr-o alternativa pentru persoanele care isi doresc sa lase echipamentul “cu greutate” acasa.

 

Via SurfAir

26 Sep

Despre skydiving si alti demoni

De ce am ales acest titlu, va auzim intrebandu-va. Pai, poate l-ati citit pe Marquez. Avea el o carte, “Despre dragoste si alti demoni” (si ultima data cand am verificat, inca era prin librarii). Clipul de mai jos vorbeste – prin imagini – despre dragostea pentru skydiving. Incepe ca o zi obisnuita. Apoi devine interesant. Asa ca daca nu ati facut skydiving, si aveti de gand, dar nu sunteti tocmai hotarati, clipul asta ar putea sa va ajute sa luati o decizie.

 

 
Music:
“Wonderlust King”
Performed by Gogol Bordello
Courtesy of Side One Dummy Records

25 Sep

Cursa Downhill cu Tricicleta – Fast and Furious

Voi va dadeati cu tricicleta cand erati mici? La inceput, nu stiai cum sa pedalezi, si trebuia sa te impingi cu picioarele. Nu prindea viteza prea mare, nu? Si in cazul in care cadeai de pe ea, slabe sanse sa te ranesti – mai mult de-o mica julitura – pentru ca viteza si inaltimea erau chiar mici. Ei, conceptul asta de plimbare cu bicicleta se pare ca e demodat. Clipul urmator trateaza mersul cu tricicleta intr-un mod extrem. Si apropo, e ceva sa mergi cu 55 de mile pe ora [90 km/h] si sa n-ai cum sa franezi decat cu talpile!

 

 

25 Sep

Red Bull District Ride @ Germany, 2011

Red Bull District Ride este genul de competitie in care doar alesii ajung sa concureze. In 2011, ultimul stop pentru participantii la turul mondial de FMB [freeride mountain bike] Red Bull District Ride, in Germania. Acolo s-a desfasurat o competitie cumsecade, ca intre monstri sacrii ai mtb-ului. Trick-uri – cat cuprinde, inclusiv un backflip dublu. Sam Pilgrim a luat trofeul impedicandu-i accesul pe prima treapta a podului lui Brandon Semenuk (care a ajuns pe locul 3 in urma unui accident in timpul celui mai bun trick). Mai multe nu va spunem, puteti sa va convingeti si singuri:

 

 

23 Sep

Summer Feelings – un stil de viata

Au trecut cateva zile de cand n-am mai postat clipuri inspirationale, asa ca astazi recuperam terenul. Acest clip surprinde foarte bine spiritul liberinmiscare.ro – calatorie, miscare, explorare, natura, adrenalina, spirit rebel, sport, libertate. Filmuletul, realizat de catre Sebastien Montaz-Rosset, reprezinta un amalgam de sentimente placute si o celebrare a frumusetii naturale a Alpilor francezi si italieni. “I filmed and edited what I personnaly like in the mountain culture: sports, life style, art of living, culture and people”, zice Sebastien.

 

 
Tech spec:
editing: FCP7
lenses: Canon 45 TSE 2.8, 50 1.2, 14 2.8.
cameras: canon 7D & 5Dm2
color grading Magic bullet looks

Music by young talented composer Michael Denny. michaeldennymusic.com
Editor, DP, grading: Sebastien Montaz-Rosset.
More on my blog: sebmontaz.com

23 Sep

Skatiens – Skateboarding manual (adica in maini)

Da, exista un grup de skateri in Franta, pe numele lor Belaid, Youness si Mister Puma, specializati pe asa ceva. Skating si trick-uri stand in maini. Nu stim prea multe despre ei, dar arata foarte fain ce fac oamenii. Echilibrul la putere. Si nu numai pe skate. In al treila clip, cu tehnicile lui Mister Puma, aduce putin si cu parkour.

 

 

 

22 Sep

New York Bike Dreams = expo + demo @ Tokyo, 2008

TAK, pe numele lui real Takuya Sakamoto, este fotograf si ciclist. Timp de ani intregi, japonezul a incercat sa surprinda in imagini cultura ciclista a New York-ului, nu doar prin fotografii de competitie, ci prin adevarate povesti vizuale. Totul a inceput odata cu mutarea lui la New York, in 1998. Ajuns acolo, a simtit nevoia sa experimenteze pe pielea lui cultura americana: solutia pe care a gasit-o a fost sa lucreze ca mesager pe bicicleta. I-au trebuit 5 ani pana sa ajunga un mesager adevarat, si totusi, simtea ca inca lipseste ceva. Asa ca s-a hotarat sa adauge arta in toata ecuatia asta.

In 2008, la Tokyo a fost deschisa expozitia New York Bike Dreams, proiectul la care TAK a lucrat ani de-a randul. Petrecerea de inaugurare a fost o nebunie. In cel mai bun sens: bautura gratuita, muzica buna, fotografii grozave si nu in ultimul rand, trick-uri pe bicicleta : ) Dar nu asta e important. Ci faptul ca omul asta si-a petrecut ani intregi pentru a intelege o subcultura care nu ii era proprie. Iar asta e de apreciat.

Mai jos aveti un fragment din filmarea respectiva (o fi ea din 2008, dar merita). Pe muzica de Hieroglyphics – Let it roll, Jurassic 5 – A day at the races, si Richie Spice, Ratatat, and Diplo – Marijuana. Mai multe detalii despre TAK, precum si fotografii de-ale lui, gasiti pe New York Bike Dreams.

 

 

O pagina din site-ul New York Bike Dreams

21 Sep

Top 9 – Cele mai frumoase insule secrete

Credem ca e vremea sa mai postam si ceva legat de calatorii, dupa atatea competitii si evenimente si clipuri inspirationale. Tinem minte ca atunci cand am postat articolul despre Plitvice, v-a cam placut. Prin urmare, va prezentam un top cu cele mai ravnite insule (mai mult sau mai putin) secrete. Vom incerca, in masura posibilitatilor, sa va spunem si de ce sunt asa de secrete, si daca sunt secrete, cum puteti ajunge la ele.

 

 

 

 

#1. Insulele Torres Strait, Australia

Photo by Killer White Fluff

Insulele Torres Strait fac parte din Queensland inca din 1879, cea mai cunoscuta dintre ele fiind Thursday Island. Celelalte 70 de insule importante sunt imprastiate de la Cape York in Sud, pana aproape de Papua Noua Guinee inspre Nord. Erub (sau Darnley Island) face parte din grupul de est, si este de origine vulcanica. Este o insula importanta, intrucat a intrat in centrul atentiei ca parte a campaniei de egala recunoastere a drepturilor Insulelor Torres Strait.

Locuitorii insulelor au venit din Melanezia si Polynezia acum 2000 de ani, aducand cu ei mai mult material cultural decat aveau aborigenii de pe continent.

Insula Thursday este deluroasa, si putin mai mare de 3 km patrati. Intr-o vreme, a fost un centru important al culegatorilor de perle, iar cimitirele stau marturie pericolelor acestei ocupatii. Unele perle inca sunt produse aici, provenind din ferme de scoici. Insula este prietenoasa, deschisa si relaxanta, iar atractia principala este amestecul de culturi – asiatice, europene, pacifice – toate au contribuit la istorie.

Arhipeleagul Torres Strait gazduieste 274 de insule, care pastreaza o cultura tribala unica, reunind spatiul dintre Australia aborigena si Papua Noua Guinee. Marea bariera de recif este la o aruncatura de bat, iar pe insule se gasesc hoteluri (pe Thursday si Horn), dar accesul pe alte insule este la discretia consiliilor tribale locale.

Permisul de a vizita insulele periferice trebuie obtinut cu cel putin o luna inainte de la Torres Strait Regional Authority.

 

#2. Insulele Yaeyama, Japonia

Photo by Ajari

La capatul Sud-Vestic al Insulelor Nansei-shoto se afla arhipeleagul Yaeyama, care include doua insule principale, Ishigaki-Jima si Iriomote-Jima, precum si inca alte 17 insulite imprastiate prin zona. Situate chiar langa Tropicul Racului, Yaeyama-shoto sunt cunoscute pentru plajele spectaculoase, locurile superbe pentru scufundari si peisajele bogate.  Totodata, insulele sunt un paradis al membrilor unei caste sociale japoneze, numiti freeters (lifestyleri alternativi), deci aveti toate sansele sa intalniti personaje deosebit de interesante pe acolo.

Ca si Miyako-shoto, insulele Yaeyama trec printr-o explozie turistica, desi putini straini ajung atat de departe in sud, din pacate. Spunem din pacate, pentru ca grupul Yaeyama este probabil destiantia de top in Nansei-shoto, turistii putand petrece saptamani intregi rasfatandu-se cu diversele privelisti si activitati pe care le au de oferit insulele. Legaturile de transport intensificate au facut insula Ishigaki mai usor de accesat ca oricand, si exista si o retea de bacuri care sa faciliteze trecerea de pe o insula pe alta.

Semanand mai degraba cu insulele Caraibe, Iriomote, Taketomi si Ishigaki servesc portii generoase de soare, mare, nisip si sushi. Ishigaki are cele mai bune plaje, Taketomi este faimoasa pentru casele in stil Ryukyuan, iar Iriomote este o jungla de izvoare termale in aer liber.

Japan Transocean Air are zboruri zilnice de la Tokyo spre Ishigaki, care este legata de celelalte insule prin bacuri.

 

#3.  Îles du Salut, Guyana Franceza

Photo by Antoine Hubert

Iles du Salut (Salvation Islands) se afla la 15 km de Kourou, peste ape agitate si pline de rechini. Pentru colonistii secolului 18, insulele reprezentau un refiugiu din calea febrei si malariei de pe continent, pentru ca briza marina tine tantarii departe. Inchisorile au aparut mai tarziu, odata cu vreo 2000 de condamnati, din care multi au murit din cauza conditiilor inumane in care erau tinuti. Inchisorile s-au inchis in 1947, iar insulele au devenit din nou o incantare sentimentala – desi tantarii moderni nu sunt cu nimic mai putin ferice decat tantarii de pe continent.

Ile Royale, odata sediul administrativ al coloniei de prizonieri, are acum o multime de inchisori restaurate si transformate in restaurante si hanuri, in timp de Ile St. Joseph, cu ale sale celule de detentie solitare si stranii, a ramas prada cicadelor si este napadita de cocotieri. Ile du Diable a fost casa prizonierilor politici, incluzandu-l pe Alfred Dreyfus, si astazi este inchisa din cauza curentilor imprevizibili. In anii de inchisoare, insula era legata de Ile Royale prin 225 de metri de cablu de alimentare.

Pe Ile Royale, vechea casa a directorului adaposteste exponate interesante ale istoriei limbii engleze, alaturi de alte expozitii temporare. Tururile cu ghid ale insulei, cu o durata de doua ore, incep tot de aici. Fauna suprinzator de abundenta include papagali Macaw, rude ale porcusorilor de Guineea numite Agoutis, maimute capucin si testoase de mare. Daca ai un costum de baie si un prosop la tine, poti beneficia de plaja cu nisip alb de pe St. Joseph – este un loc bun si inviorator pentru scufundari la adancime mica, dar atentie la curenti. Centrul Spatial Guyanez are o camera cu infrarosii imensa pe Ile Royale. De aici, se fac lansari ocazionale in spatiu, moment in care insulele sunt evacuate temporar.

Multi au auzit de Ile du Diable, dar putini sunt aceia care pot sa puna degetul pe harta si sa arate unde se afla. Fiind cea mai mica dintre Insulele Salvarii, aceasta scandaloasa fosta colonie a detinutilor este separata de coastra Guyanei Franceze de 11 km de ape inselatoare si infestate de rechini. Steve McQueen  a incercat in repetate randuri sa evadeze de pe aceste insule in filmul Papillon, dar cei mai multi vizitatori moderni sunt naufragiati de buna voie, atrasi aici de palmieri unduitori, de papagalii galagiosi si de ruinele infricosatoare din vremea coloniilor.

Accesul pe Iles du Salut se face cu catamaranul, de la Kourou, si singurul loc de cazare era, intr-o vreme, Auberge des Iles.

 

#4. Ulleungdo, Coreea de Sud

Photo by hkinuthia

Mergi la Ulleungdo ca sa scapi de toate grijile, in cel mai adevarat sens al cuvantului – nu asa cum promit brosurile statiunilor balneo-climaterice. Decorurile sunt spectaculoase, oferind peisaje cu nori ca de vata care se odihnesc pe creste vulcanice, pasari de mare si barci de pescuit, porturi linistite presarate cu gramezi de plase de pescuit si geamandure, si o coasta crestata care pare decupata din Lord of the Rings. Este foarte frumos.

Din fericire, nu sunt parcuri de distractie sau statiuni imense. Cel mai turistic element este o telecabina care ofera perspective largi de peisaj. In afara de asta, nu sunt multe de facut, poate doar sa privesti cum se usuca calmarii la soare.

De fapt un vulcan stins aflat la 135 de km est de peninsula coreeana, Ulleungdo este astazi o asezare de pescari, care vede destui turisti cat sa justifice aparitia unui lant de hoteluri si restaurante. Singurele lumini vizibile pe timp de noapte sunt cele ale farurilor si ale barcilor de pescuit calmari. In sezonul ploios, tonurile de verde ale dealurilor se intensifica si fac peisajul sa arate ca o fotografie suprasaturata. Toamna, dealurile se transforma intr-un veritabil mozaic de rosu, verde si galben, multumita frunzelor colorate.

Aceasta mica insula vulcanica a fost capturata de la pirati in urma ordinului regelui Yeji, al 22-lea rege din dinastia Shilla (57 i.e.n. – 935 e.n), pentru a securiza coasta estica a peninsulei. De atunci, pana in 1884, insula a reprezentat mai mult un post militar, iar din 1884, migratia spre insula cu scop de asezare stabila a fost sanctionata de guvern.

Multumita topografiei accidentate si izolarii, insula este putin locuita, iar fermele sunt mici. Cei mai multi oameni locuiesc in sate, de-a lungul coastei, si isi castiga existenta recoltand peste si turisti. Alte industrii includ productia de taffy din dovleac si sculpturile din ienupar chinezesc nativ, toate acestea oferite spre vanzare in multele magazine de suveniruri ale insulei. Oriunde te uiti, vezi calmari, iarba de mare si caracatite uscandu-se in soare.

Este usor sa fii atras de Ulleungdo. Aflata la mijloc, intre Coreea de Sud si Japonia, aceasta insula vulcanica se spune ca nu are poluare, serpi sau hoti – cu alte cuvinte, este locul perfect pentru hiking. Bacurile calatoresc zilnic de pe continent pana in micul port Dodong-ri, de unde potecile urca spre varful colturos numit Seonginbong, inalt de 984 m. Daca tii neaparat sa te separi de orice, poti merge mai departe in Insulele Dokdo, o colectie de mici insule imprastiate intre Japonia si Coreea de Sud.

Cocotata sub o stanca, pensiunea Chusan Ilga ofera cazare confortabila dar satisfacator de rustica, pe coasta nordica a insulei.

 

#5. Arhipeleagul San Blás, Panama

Photo by Fathzer

Eliberata de multimile de turisti, darurile naturale ale Panamei stralucesc, pur si simplu. Desi cei mai multi calatori in America Centrala se indreapta spre obiectivele aglomerate din Costa Rica si Guatemala, este greu sa scapi de sentimentul ca ai dat de un secret pe care lumea turistica inca nu l-a descoperit. Si desi asa numitul “gringo trail” (traseul cu cele mai vizitate locatii din America latina, strabatut de straini) a ajuns deja la Bocas del Toro, in Sudul arhipeleagului Caraibelor, supradezvoltarea neglijenta care a infestat cele mai multe din plajele Costa Ricane este inca inviorator de absenta aici. De fapt, punctele forte ale Panamei sunt destinatii pe carari nebatatorite (acest lucru se va schimba, probabil, in anii ce urmeaza).

Pana la anticipata explozie turistica, Panama ramane accesibila calatorilor cu buget, si nu este nici o criza de plaje, munti sau paduri ecuatoriale. Archipiélago de las Perlas in sine ar putea sa iti ocupe toata excursia, cu ale sale nenumarate insule si insulite, plaje sublime si ape cristaline. Parque Nacional Volcán Barú este casa singurului vulcan al Panamei. Tot aici gasesti oportunitati incredibile de trekking, in vreme ce interiorul Panamei reprezinta prosperitatea veritabila a oraselor coloniale, a mestesugurilor rafinate si a celor mai prietenosi locuitori. Panama este, de asemenea, casa unuia dintre triburile independente ale Americii Centrale, Kuna, care traiesc autonom in Comarca de Kuna Yala. Mai exista si una dintre ultimele frontiere ale Americilor, scandaloasa Provincie Darién (considerata periculoasa din cauza gherilei columbiene si a traficantilor de narcotice – in mare parte e vorba de dezinformarea creata de presa, desi sunt locuri pe care nu ar trebui sa le vizitezi decat daca iti doresti cu ardoare sa fii rapit).

Probabil ca Panama nu este prima locatie care iti trece prin minte atunci cand te gandesti la Caraibe, dar aceasta natiune central-americana are un recif de corali care concureaza cu orice alte recife din Insulele Cayman sau Virgine. Condus ca provincie autonoma de catre tribul Kuna, arhipeleagul San Blas este o semiluna formata din 365 de mici insule (o insula pe zi ti-ar ocupa un an intreg), scaldate de apele calde ale Caraibelor de Sud. Nici sa nu te gandesti la statiuni de lux – singurele hoteluri sunt casele din sate, iar cina este… orice aduce pescarul in canoe la ceas de seara.

Air Panama face zboruri regulate spre mai multe din insulele San Blas, inclusiv spre capitala, El Porvenir.

 

#6. Insulele Penghu, Taiwan

Photo by hsuyo

Penghu (Pénghú), cunoscut si ca Pescadores, este faimos pentru plajele sale minunate, templele glorioase si pentru o abundenta de case construite in stil traditional chinezesc, inconjurate de ziduri din coral. Penghu este faimos si pentru alta chestie, totusi: desi vremea in timpul verii este insorita si frumoasa, in timpul iernii si primaverii, arhipeleagul este, posibil, locul cel mai afectat de vanturi din emisfera nordica. Asta face ca haite intregi de surferi sa se stranga la aceasta Mecca a valurilor, cunoscuta si ca Insulele Canare ale Orientului.

Un teren plat, acoperit in mare parte de tufisuri joase si iarba, Penghu reprezinta o schimbare in comparatie cu mediul muntos subtropical. Vantul si apele au erodat coastele insulelor, formand stanci splendide din bazalt, recifuri si, fara indoiala, unele dintre cele mai bune plaje din Taiwan.

Daca Taiwan este “cealalta China”, atunci insulele Penghu sunt “celalalt Taiwan”. Administrate din Taipei, cele 90 de insule ale arhipeleagului Penghu sunt recunoscute, macar in zona Taiwanului, pentru peisajele minunate si pentru nostalgia induiosatoare, traduse in cultura taiwaneza neatinsa. Departe de capitala, Makung, este un tinut infrumusetat de care cu boi, capcane pentru pesti, campuri marginite de ziduri de piatra, stanci de bazalt si temple antice dedicate zeitei marii, Matsu. Chiar daca obiectivul tau este sa te bucuri de soare si de nisip, valurile si windsurfing-ul sunt destul de impresionante.

Din Mai pana in Octombrie, plajele din Penghu devin teren de cuibarit pentru testoasele verzi, aflate pe cale de disparitie; localnicii lasa ofrande la templele din Penghu, ritual care face parte din Festivalul Felinarelor, 14 zile dupa Anul Nou.

 

#7. Insulele Bay si Insulele Hog, Honduras

 

Photo by Theodore Scott

Ca si vecinii sai, Honduras trece prin schimbari imense: o economie turistica in expansiune, o scena politica pe cale de maturizare, si toata chestia cu globalizarea, cu tot cu maquilas (manufacturarea intr-o tara care nu este a clientului), acorduri de comert liber, pana la urma, chiar si implementarea Daylight Savings Time pentru a doua oara. Honduras ramane adanc inradacinat intr-un razboi pe doua fronturi: bandele de infractori si HIV. Exploatarea forestiera ilegala este o alta ingrijorare majora (poate ca de acolo vine mobila ta din lemn de mahon) si o problema-cheie in comunitatea in crestere a Hondurasului.

Chiar si asa, cei mai multi oameni din Honduras pe care ii vei intalni sunt foarte relaxati, si chiar daca nu sunt dezinteresati, sunt reticenti in a face prea multa politica si afaceri globale. Si in afara de oameni, natura are proprii ei asi in Honduras. Parcul National Jeanette Kawas  ofera plaje frumoase cu nisip alb, oportunitati minunate de snorkelling si maimute urlatoare. De asemenea, Lago de Yojoa, in regiunea de lacuri a Hondurasului, este un paradis al pasarilor, cascadelor si al parcurilor nationale exceptionale. Calatorii adora insula Utila pentru mese ieftine si copioase, cazare foarte buna si scufundari grozave.

Honduras este astazi un loc al schimbarii, prea rapid pentru cei care vor ca tara sa ramana “nedescoperita”, si prea lent pentru oamenii frustrati de ramasitele zilelor Republicii Banana, chiar daca este vorba de o influenta straina nejustificata sau de aplicarea laxa a legislatiei de mediu. Cei din Honduras insisi iau tara la picior, iar calatorii cu mintea deschisa si care stiu putina spaniola vor avea parte de multe conversatii fascinante.

Asa ca uita de Piratii din Caraibe – insulele nisipoase care plutesc pe langa coasta Hondurasului sunt reale. La apogeul lor, insulele Roatán, Utila si Guanaja erau casa a 5000 de criminali, talhari si corsari, inclusiv a lui Henry Morgan (cunoscut si ca Blackbeard). Astazi, insulele Bay sunt cunoscute mai mult pentru plaje, scufundari si relaxare tropicala. Poti sa ai parte de si mai multa liniste in insulele din apropiere, Cayos Cochinos, Insulele Hog, 13 insule de corali si o pensiune izolata intr-o mare de azur.

Statiunea Plantation Beach din Insulele Hog este singura locatie de cazare, dar se poate pune de-un camping pe insule nelocuite.

 

#8. Insulele Con Dao, Vietnam

 

Photo from vietnamtraveltour.net

Una dintre atractiile principale din zona Vietnam, arhipeleagul Con Dao si-a castigat atentia prin frumusetea naturala a locurilor. Con Son, cea mai mare insula din cele 15, este imprejmuita de plaje minunate, recifi de coral si golfuri picturale, si ramane partial acoperita de paduri dese. Pe langa hiking, scufundari si explorarea drumurilor de coasta si a plajelor pustii, exista si oportunitati excelente de admirare a vietii salbatice.

Insula Con Son (cu o arie totala de 20 de km patrati) mai este cunoscuta si cu numele europenizat de Iles Poulo Condore. Desi acum este o insula paradisiaca, in vremuri apuse, Con Son a insemnat iadul pe pamant pentru cateva mii de detinuti inchisi aici in timpul regimului francez si al celui american.

Aproximativ 80% din pamantul lantului insular face parte din Parcul National Con Dao, care protejeaza cele mai importante zone de cuibarit ale testoasei de mare. In ultimii 10 ani, WWF, World Wildlife Foundation, a lucrat cu padurarii locali pentru un program de monitorizare de lunga durata. In timpul sezonului de cuibarire (Mai-Septembrie), parcul creaza puncte de recuperare a cuiburilor aflate in pericol, pe care le muta in incubatoare.

Alta chestie interesanta din domeniul vietii marine: aici se gaseste si dugongul, un mamifer marin rar intalnit, din aceeasi familie cu lamantinul. Dugongii pot fi intalniti pana inspre Japonia, in nord, si pana inspre Australia, in Sud. Numarul lor a scazut drastic, si se fac eforturi sustinute pentru a proteja aceste creaturi adorabile. Amenintarile principale sunt reprezentate de construirea drumurilor de coasta, care cauzeaza distrugerea campurilor de iarba de mare, hrana de baza a dugongilor.

Con Dao este unul dintre putinele locuri din Vietnam unde nu exista structuri cu mai mult de 2 etaje, si unde experienta calatorului este aproape fara complicatii. Nici macar nu este nevoie sa te targuiesti la piata locala. Datorita costurilor relativ ridicate si a accesului dificil la insule, turismul de masa a fost tinut la minimum (poate recent, lucrurile s-au mai schimbat…)

In ultimii ani, cei mai multi vizitatori erau grupuri de fosti soldati VietCong care au fost inchisi pe insule. Guvernul vietnamez subventioneaza cu generozitate aceste excursii in semn de recunostinta pentru sacrificiul lor. Turistii straini erau putini si rari, dar numarul lor e in continua crestere.

Cel mai uscat timp pentru a vizita Con Dao este intre Noiembrie si Februarie, desi marile sunt mai calme din Martie pana in Iunie. Sezonul ploios tine din Iunie pana in Septembrie, dar exista si musoane de Nord-Est si Sud-Vest care pot aduce vanturi puternice. In Noiembrie 1997, taifunul Linda si-a facut treaba: 300 de vase de pescuit au fost pierdute, recifurile au fost maturate, si padurile, smulse din radacini. Septembrie si Octombrie sunt cele mai fierbinti luni, desi, chiar si atunci, brizele racoroase fac arhipeleagul Con Dao relativ confortabil.

O alta inchisoare transformata in paradis, insulele Con Dao au fost casa celor mai faimoase colonii de detinuti din Indochina, care si-au continuat activitatea pana la sfarsitul razboiului din Vietnam. Acum pastrate ca parte a Parcului National Con Dao, cele 16 insule sunt o tara naturala a minunilor, cu jungla deasa, ape de culoarea jadului si cu plaje de nisip alb, adapost pentru dugongi, delfini, testoase, si recifuri de coral spectaculoase. Prin 2010, dezvoltarea turistica era limitata la un singur magazin pentru scufundari si o mana de statiuni in partea urbana Con Dao.

Sincronizarea este totul cand e vorba de Con Dao – insulele sunt maturate de furtuni dinspre Vest intre Iunie si Septembrie, si dinspre Est, intre Septembrie si Ianuarie.

 

#9. Insulele Ssese, Uganda

Photo by Sanjoyg

Acesta este raspunsul Ugandei catre Mediterana. Un grup frumos de 84 de insule insiruite de-a lungul malului Nord-Vestic al Lacului Victoria, cu maluri ornate cu plaje si completate de palmieri leganandu-se in vant, pentru acea nuanta tropicala. Pe interiorul insulelor se gasesc dealuri acoperite de paduri ecuatoriale bogate. Localnicii stau in sate de-a lungul tarmurilor, si pleaca in barcile de pescuit in fiecare seara, la apus.

Foarte multe locuri ofera unghiuri generoase catre intregul lac si catre celelalte insule. Este usor sa negociezi o excursie cu barca in jurul insulelor, iar inotul este posibil de pe multe din insule. Desi e bine sa eviti ariile in care creste trestie – pericol de paraziti (bilharzia).

De tinut minte – nu ai unde sa schimbi bani, pe niciuna din insule.

De ce ar aparea deci o natiune africana fara iesire la mare pe o lista cu insule secrete? Multumita Lacului Victoria. Insulele Ssese bifeaza toate casutele pentru un paradis insular – plaje aurii, palmieri murmurand in vant, flora si fauna exotica – s-a intamplat sa se afle in mijlocul celui mai mare lac din Africa. Cele mai multe din insulele grupului Ssese sunt nedezvoltate, dar se gaseste o mana de pensiuni si camping-uri pe plajele insulelor Buggala, Bukasa si Banda. In afara de statul la soare, alte activitati sugerate ar fi explorarea junglelor in cautare de creaturi exotice si plimbari in canoe pe lac.

Barcile circula zilnic spre Kalangala, pe insula Buggala, dinspre Entebbe, Kasenyi si Bukakata.

==============

Cam acesta ar fi topul de insule “secrete”. Unele dintre ele s-au mai dezvoltat din punct de vedere turistic, in progresie geometrica. Altele au ramas mai putin accesibile, si sunt vizitate doar de cunoscatori. Noi nu am fost pe niciuna dintre ele, dar a ajuns vorba pana la noi cum ca ar fi frumos pe acolo. Asa ca avem o rugaminte la voi: daca ati fost pe acolo si aveti poze si impresii, daca aveti alte recomandari, sfaturi, povesti, si alte bunatati din aceeasi serie, va rugam frumos sa le impartasiti si cu noi. Sharing is caring! :)

20 Sep

Greatest skateboard tricks ever (2011)

Daca tot ne-am facut incalzirea cu Street Heroes 2011, am gasit si acest clip, care se potriveste ca o manusa atmosferei de sport-extrem-si-arta-urbana. Gen. Bineinteles ca este discutabil daca sunt cele mai bune sau nu, ideea este ca sunt foarte bune. Adica mai rar vezi asa ceva. Noi nici nu stim cum sa le numim, suntem in curs de completare a culturii noastre generale in domeniul skateboarding-ului, asa ca poate ne ajutati voi.

 

 

19 Sep

Adhoc – canoe pliabila

Intotdeauna, cand e vorba de o sesiune de balaceala pe vreun rau, cu o canoe, apare problema transportului. Pe de o parte, unde o tii? Sub pat? In pod? Si chiar daca ai cu ce sa o transporti pana acolo, dar mai ales daca nu. Pai ce faci, 0 duci in spate? Acum, da. Cu un design de la Ori Levin, s-a lansat la apa o canoe pliabila. Si asta nu inseamna ca se pliaza intr-o masina, ci chiar intr-un rucsac. Adica poti sa mergi cu trenul, cu autobuzul, sau sa faci autostopul, si asta purtand ambarcatiunea la tine.

Adhoc Canoe este o ambarcatiune de o persoana, care cantareste 4 kg. Coca este construita din aramida, un material sintetic rezistent la caldura, utilizat si la fabricarea panzelor ambarcatiunilor de curse sau a cauciucurilor de bicicleta. Invelisul este atasat unui cadru din fibra de carbon. Sistemele de prindere de la colturi blocheaza tijele telescopice care formeaza structura de baza. Scaunul este agatat de o proptea in forma de cruce, chiar in centru.

Atunci cand e stransa, Adhoc Canoe poate fi introdusa intr-o husa inclusa in kit, care masoara 12,7 x 23 x 71 cm. Asta inseamna ca va ocupa cu putin mai mult decat spatiul pe care il ocupa un skateboard. Si pana la urma, e vorba de o barca, un mijloc de transport pe apa, care iti va fi foarte util cand va veni potopul apocaliptin din 2012, asta daca nu vom fi exterminati de extraterestri inainte.

Desi nu consideram ca este cea mai confortabila si sigura solutie de kayaking, Adhoc Canoe arata relativ functionala, si poate fi o alegere buna pentru persoanele care nu vor sa se complice cu o canoe veritabila. Din pacate, momentan nu sunt planuri pentru a fi pusa in vanzare. Mai asteptam, pana in 2012 se pot intampla multe.

 

Sursa: http://www.coolthings.com

18 Sep

Guiness World Record Blob Jump @ Cham, Elvetia, 24 Iunie ’11

Am trait si am vazut-o si pe asta… Inainte sa vedeti clipul si sa intelegeti cat de fun arata, va spunem ca blob jumping-ul e cam asa: un om sta pe un capat al unei pungi imense cu aer (aproximativ 10 metri lungime, si 2 latime), umflata partial (numita si blob). In cealalta parte, de la o inaltime variabila, sare o alta persoana (sau, in cazul nostru, trei alte persoane). Asta face ca prima persoana sa fie aruncata in aer, la o inaltime de cam 10 metri sau mai mult. Recordul mondial stabilit in Elvetia anul acesta a fost nici mai mare nici mai mic de 17 metri. Ceea ce il face amuzant e ca participantii fac fel de fel de miscari ciudate in aer (ei le spun trick-uri…), si apoi aterizeaza (sau mai bine zis, amerizeaza) in apa “feet first”.

 

 

18 Sep

Kilian’s Quest in Slow Motion – cand alergarea devine arta

Kilian Jornet Burgada este schior, alpinist, alergator de distanta, duatlet si mountain biker. Pana acum, a fost multiplu campion intre 2007-2010 la Skyrunner World Series (alergare de distanta la altitudini mari) si a castigat Western States Endurance Run in 2010 (un ultramaraton de 161 de km, care presupune, in total, urcarea a 5500 m si coborarea a 7000 m ca diferenta de nivel), si asta, pana la varsta actuala de 24 de ani. Printre altele, Kilian este si membru al echipei Salomon Running, unde participa la realizarea unei serii de clipuri cu si despre alergare. Astazi avem in atentie episodul 7 al sezonului 3.

De ce am ales tocmai acest episod? Pentru ca producatorii au ales sa experimenteze putin. Am scris in titlu ca este vorba despre alergare ca arta, si nu ne luam cuvintele inapoi. Kilian este un artist. Acest episod are ca tema surprinderea artistica a unei curse de trail running – downhill and uphill. De data asta, clipul are momente filmate la 1000 de cadre pe secunda, ceea ce inseamna ca avem timp sa admiram in voie frumusetea acestui sport. Asa cum, odinioara, grecii antici surprindeau frumusetea umana in practicarea sportului prin arta, astazi, cu alte metode, se ajunge cam la acelasi rezultat: armonia miscarii, echilibrul, forta.

Noua ne-a placut tare mult, asa ca ne-am gandit sa-l sharuim si cu voi. E pacat sa pastrezi un astfel de clip numai pentru tine.

 

↑