All posts by liber

About liber

Informatii utile, orice ai vrea sa faci. Fie ca ai chef de o plimbare cu motoru?, freeride, sa gasesti o priveliste frumoasa care sa te relaxeze sau pur si simplu sa te misti in voie intr-un /spre un loc interesant.

22 Sep

New York Bike Dreams = expo + demo @ Tokyo, 2008

TAK, pe numele lui real Takuya Sakamoto, este fotograf si ciclist. Timp de ani intregi, japonezul a incercat sa surprinda in imagini cultura ciclista a New York-ului, nu doar prin fotografii de competitie, ci prin adevarate povesti vizuale. Totul a inceput odata cu mutarea lui la New York, in 1998. Ajuns acolo, a simtit nevoia sa experimenteze pe pielea lui cultura americana: solutia pe care a gasit-o a fost sa lucreze ca mesager pe bicicleta. I-au trebuit 5 ani pana sa ajunga un mesager adevarat, si totusi, simtea ca inca lipseste ceva. Asa ca s-a hotarat sa adauge arta in toata ecuatia asta.

In 2008, la Tokyo a fost deschisa expozitia New York Bike Dreams, proiectul la care TAK a lucrat ani de-a randul. Petrecerea de inaugurare a fost o nebunie. In cel mai bun sens: bautura gratuita, muzica buna, fotografii grozave si nu in ultimul rand, trick-uri pe bicicleta : ) Dar nu asta e important. Ci faptul ca omul asta si-a petrecut ani intregi pentru a intelege o subcultura care nu ii era proprie. Iar asta e de apreciat.

Mai jos aveti un fragment din filmarea respectiva (o fi ea din 2008, dar merita). Pe muzica de Hieroglyphics – Let it roll, Jurassic 5 – A day at the races, si Richie Spice, Ratatat, and Diplo – Marijuana. Mai multe detalii despre TAK, precum si fotografii de-ale lui, gasiti pe New York Bike Dreams.

 

 

O pagina din site-ul New York Bike Dreams

22 Sep

Ziua Nationala a Pasiunilor @ Bucuresti, 23 Septembrie ’11

Cu totii avem hobby-uri. Poate chiar si pasiuni. Care e diferenta? Pai, probabil pasiunile sunt mai intense. Iar acest lucru face cu atat mai justificata Ziua Nationala a Pasiunilor, care anul acesta celebreaza jocurile video, escalada, MTB-ul, vinul, masinile retro, raliurile, fotografia si tirul cu arcul. Cel putin, momentan, astea sunt in program. Cine stie ce surprize mai apar pe parcurs! Toata treaba asta se va intampla in Centrul Vechi al Bucurestiului, unde veti gasi 23 de Ateliere ale Pasiunilor, in 23 de locatii diferite, dar care se vor desfasura in acelasi timp, incepand cu ora 16:00.

 

Bun. Recapitulare:

– Am zis jocuri video? Oho, si inca cum! Tenis Xbox Knect si Wii, dar nu asa, cum te joci tu in sufragerie! Ci proiectat pe cladiri!

– Am zis escalada? Pai sigur: va exista si un perete de escalada, dar oamenii cu experienta se vor cocota si pe o cladire din 1933  : )

– Am mai zis si mountainbike si degustari de vinuri, dar despre astea nu avem foarte multe detalii, si nici despre expozitia de masini retro;

– Am mai mentionat raliurile, in cazul nostru, nocturne, cu proiectoarele aprinse si cu motoarele ambalate;

– Ceva fotografie? Este si din asta: se vor strange mai multi, vor merge din subiect in subiect, si apoi vor reuni fotografiile intr-un album, sub numele de Foto Semnatura Pasiunii;

– Daca te pricepi, organizatorii au pregatit si tir cu arcul pe-un teren viran, unde timp de 4 ore vei avea ocazia sa-ti exersezi tinta; daca nu ai incercat pana acum, ei bine, toate au un inceput.

Si toate astea, intr-o singura zi: Ziua Nationala a Pasiunilor, care are loc de trei ani incoace in ce-a de-a treia zi de vineri a lunii Septembrie.

Noi am aflat de eveniment de la prietenii nostri de la Extreme Addict, si puteti afla inca si mai multe chestii de pe pagina de facebook a evenimentului. Si sursa definitiva, site-ul www.pasiunea.eu

 

21 Sep

Top 9 – Cele mai frumoase insule secrete

Credem ca e vremea sa mai postam si ceva legat de calatorii, dupa atatea competitii si evenimente si clipuri inspirationale. Tinem minte ca atunci cand am postat articolul despre Plitvice, v-a cam placut. Prin urmare, va prezentam un top cu cele mai ravnite insule (mai mult sau mai putin) secrete. Vom incerca, in masura posibilitatilor, sa va spunem si de ce sunt asa de secrete, si daca sunt secrete, cum puteti ajunge la ele.

 

 

 

 

#1. Insulele Torres Strait, Australia

Photo by Killer White Fluff

Insulele Torres Strait fac parte din Queensland inca din 1879, cea mai cunoscuta dintre ele fiind Thursday Island. Celelalte 70 de insule importante sunt imprastiate de la Cape York in Sud, pana aproape de Papua Noua Guinee inspre Nord. Erub (sau Darnley Island) face parte din grupul de est, si este de origine vulcanica. Este o insula importanta, intrucat a intrat in centrul atentiei ca parte a campaniei de egala recunoastere a drepturilor Insulelor Torres Strait.

Locuitorii insulelor au venit din Melanezia si Polynezia acum 2000 de ani, aducand cu ei mai mult material cultural decat aveau aborigenii de pe continent.

Insula Thursday este deluroasa, si putin mai mare de 3 km patrati. Intr-o vreme, a fost un centru important al culegatorilor de perle, iar cimitirele stau marturie pericolelor acestei ocupatii. Unele perle inca sunt produse aici, provenind din ferme de scoici. Insula este prietenoasa, deschisa si relaxanta, iar atractia principala este amestecul de culturi – asiatice, europene, pacifice – toate au contribuit la istorie.

Arhipeleagul Torres Strait gazduieste 274 de insule, care pastreaza o cultura tribala unica, reunind spatiul dintre Australia aborigena si Papua Noua Guinee. Marea bariera de recif este la o aruncatura de bat, iar pe insule se gasesc hoteluri (pe Thursday si Horn), dar accesul pe alte insule este la discretia consiliilor tribale locale.

Permisul de a vizita insulele periferice trebuie obtinut cu cel putin o luna inainte de la Torres Strait Regional Authority.

 

#2. Insulele Yaeyama, Japonia

Photo by Ajari

La capatul Sud-Vestic al Insulelor Nansei-shoto se afla arhipeleagul Yaeyama, care include doua insule principale, Ishigaki-Jima si Iriomote-Jima, precum si inca alte 17 insulite imprastiate prin zona. Situate chiar langa Tropicul Racului, Yaeyama-shoto sunt cunoscute pentru plajele spectaculoase, locurile superbe pentru scufundari si peisajele bogate.  Totodata, insulele sunt un paradis al membrilor unei caste sociale japoneze, numiti freeters (lifestyleri alternativi), deci aveti toate sansele sa intalniti personaje deosebit de interesante pe acolo.

Ca si Miyako-shoto, insulele Yaeyama trec printr-o explozie turistica, desi putini straini ajung atat de departe in sud, din pacate. Spunem din pacate, pentru ca grupul Yaeyama este probabil destiantia de top in Nansei-shoto, turistii putand petrece saptamani intregi rasfatandu-se cu diversele privelisti si activitati pe care le au de oferit insulele. Legaturile de transport intensificate au facut insula Ishigaki mai usor de accesat ca oricand, si exista si o retea de bacuri care sa faciliteze trecerea de pe o insula pe alta.

Semanand mai degraba cu insulele Caraibe, Iriomote, Taketomi si Ishigaki servesc portii generoase de soare, mare, nisip si sushi. Ishigaki are cele mai bune plaje, Taketomi este faimoasa pentru casele in stil Ryukyuan, iar Iriomote este o jungla de izvoare termale in aer liber.

Japan Transocean Air are zboruri zilnice de la Tokyo spre Ishigaki, care este legata de celelalte insule prin bacuri.

 

#3.  Îles du Salut, Guyana Franceza

Photo by Antoine Hubert

Iles du Salut (Salvation Islands) se afla la 15 km de Kourou, peste ape agitate si pline de rechini. Pentru colonistii secolului 18, insulele reprezentau un refiugiu din calea febrei si malariei de pe continent, pentru ca briza marina tine tantarii departe. Inchisorile au aparut mai tarziu, odata cu vreo 2000 de condamnati, din care multi au murit din cauza conditiilor inumane in care erau tinuti. Inchisorile s-au inchis in 1947, iar insulele au devenit din nou o incantare sentimentala – desi tantarii moderni nu sunt cu nimic mai putin ferice decat tantarii de pe continent.

Ile Royale, odata sediul administrativ al coloniei de prizonieri, are acum o multime de inchisori restaurate si transformate in restaurante si hanuri, in timp de Ile St. Joseph, cu ale sale celule de detentie solitare si stranii, a ramas prada cicadelor si este napadita de cocotieri. Ile du Diable a fost casa prizonierilor politici, incluzandu-l pe Alfred Dreyfus, si astazi este inchisa din cauza curentilor imprevizibili. In anii de inchisoare, insula era legata de Ile Royale prin 225 de metri de cablu de alimentare.

Pe Ile Royale, vechea casa a directorului adaposteste exponate interesante ale istoriei limbii engleze, alaturi de alte expozitii temporare. Tururile cu ghid ale insulei, cu o durata de doua ore, incep tot de aici. Fauna suprinzator de abundenta include papagali Macaw, rude ale porcusorilor de Guineea numite Agoutis, maimute capucin si testoase de mare. Daca ai un costum de baie si un prosop la tine, poti beneficia de plaja cu nisip alb de pe St. Joseph – este un loc bun si inviorator pentru scufundari la adancime mica, dar atentie la curenti. Centrul Spatial Guyanez are o camera cu infrarosii imensa pe Ile Royale. De aici, se fac lansari ocazionale in spatiu, moment in care insulele sunt evacuate temporar.

Multi au auzit de Ile du Diable, dar putini sunt aceia care pot sa puna degetul pe harta si sa arate unde se afla. Fiind cea mai mica dintre Insulele Salvarii, aceasta scandaloasa fosta colonie a detinutilor este separata de coastra Guyanei Franceze de 11 km de ape inselatoare si infestate de rechini. Steve McQueen  a incercat in repetate randuri sa evadeze de pe aceste insule in filmul Papillon, dar cei mai multi vizitatori moderni sunt naufragiati de buna voie, atrasi aici de palmieri unduitori, de papagalii galagiosi si de ruinele infricosatoare din vremea coloniilor.

Accesul pe Iles du Salut se face cu catamaranul, de la Kourou, si singurul loc de cazare era, intr-o vreme, Auberge des Iles.

 

#4. Ulleungdo, Coreea de Sud

Photo by hkinuthia

Mergi la Ulleungdo ca sa scapi de toate grijile, in cel mai adevarat sens al cuvantului – nu asa cum promit brosurile statiunilor balneo-climaterice. Decorurile sunt spectaculoase, oferind peisaje cu nori ca de vata care se odihnesc pe creste vulcanice, pasari de mare si barci de pescuit, porturi linistite presarate cu gramezi de plase de pescuit si geamandure, si o coasta crestata care pare decupata din Lord of the Rings. Este foarte frumos.

Din fericire, nu sunt parcuri de distractie sau statiuni imense. Cel mai turistic element este o telecabina care ofera perspective largi de peisaj. In afara de asta, nu sunt multe de facut, poate doar sa privesti cum se usuca calmarii la soare.

De fapt un vulcan stins aflat la 135 de km est de peninsula coreeana, Ulleungdo este astazi o asezare de pescari, care vede destui turisti cat sa justifice aparitia unui lant de hoteluri si restaurante. Singurele lumini vizibile pe timp de noapte sunt cele ale farurilor si ale barcilor de pescuit calmari. In sezonul ploios, tonurile de verde ale dealurilor se intensifica si fac peisajul sa arate ca o fotografie suprasaturata. Toamna, dealurile se transforma intr-un veritabil mozaic de rosu, verde si galben, multumita frunzelor colorate.

Aceasta mica insula vulcanica a fost capturata de la pirati in urma ordinului regelui Yeji, al 22-lea rege din dinastia Shilla (57 i.e.n. – 935 e.n), pentru a securiza coasta estica a peninsulei. De atunci, pana in 1884, insula a reprezentat mai mult un post militar, iar din 1884, migratia spre insula cu scop de asezare stabila a fost sanctionata de guvern.

Multumita topografiei accidentate si izolarii, insula este putin locuita, iar fermele sunt mici. Cei mai multi oameni locuiesc in sate, de-a lungul coastei, si isi castiga existenta recoltand peste si turisti. Alte industrii includ productia de taffy din dovleac si sculpturile din ienupar chinezesc nativ, toate acestea oferite spre vanzare in multele magazine de suveniruri ale insulei. Oriunde te uiti, vezi calmari, iarba de mare si caracatite uscandu-se in soare.

Este usor sa fii atras de Ulleungdo. Aflata la mijloc, intre Coreea de Sud si Japonia, aceasta insula vulcanica se spune ca nu are poluare, serpi sau hoti – cu alte cuvinte, este locul perfect pentru hiking. Bacurile calatoresc zilnic de pe continent pana in micul port Dodong-ri, de unde potecile urca spre varful colturos numit Seonginbong, inalt de 984 m. Daca tii neaparat sa te separi de orice, poti merge mai departe in Insulele Dokdo, o colectie de mici insule imprastiate intre Japonia si Coreea de Sud.

Cocotata sub o stanca, pensiunea Chusan Ilga ofera cazare confortabila dar satisfacator de rustica, pe coasta nordica a insulei.

 

#5. Arhipeleagul San Blás, Panama

Photo by Fathzer

Eliberata de multimile de turisti, darurile naturale ale Panamei stralucesc, pur si simplu. Desi cei mai multi calatori in America Centrala se indreapta spre obiectivele aglomerate din Costa Rica si Guatemala, este greu sa scapi de sentimentul ca ai dat de un secret pe care lumea turistica inca nu l-a descoperit. Si desi asa numitul “gringo trail” (traseul cu cele mai vizitate locatii din America latina, strabatut de straini) a ajuns deja la Bocas del Toro, in Sudul arhipeleagului Caraibelor, supradezvoltarea neglijenta care a infestat cele mai multe din plajele Costa Ricane este inca inviorator de absenta aici. De fapt, punctele forte ale Panamei sunt destinatii pe carari nebatatorite (acest lucru se va schimba, probabil, in anii ce urmeaza).

Pana la anticipata explozie turistica, Panama ramane accesibila calatorilor cu buget, si nu este nici o criza de plaje, munti sau paduri ecuatoriale. Archipiélago de las Perlas in sine ar putea sa iti ocupe toata excursia, cu ale sale nenumarate insule si insulite, plaje sublime si ape cristaline. Parque Nacional Volcán Barú este casa singurului vulcan al Panamei. Tot aici gasesti oportunitati incredibile de trekking, in vreme ce interiorul Panamei reprezinta prosperitatea veritabila a oraselor coloniale, a mestesugurilor rafinate si a celor mai prietenosi locuitori. Panama este, de asemenea, casa unuia dintre triburile independente ale Americii Centrale, Kuna, care traiesc autonom in Comarca de Kuna Yala. Mai exista si una dintre ultimele frontiere ale Americilor, scandaloasa Provincie Darién (considerata periculoasa din cauza gherilei columbiene si a traficantilor de narcotice – in mare parte e vorba de dezinformarea creata de presa, desi sunt locuri pe care nu ar trebui sa le vizitezi decat daca iti doresti cu ardoare sa fii rapit).

Probabil ca Panama nu este prima locatie care iti trece prin minte atunci cand te gandesti la Caraibe, dar aceasta natiune central-americana are un recif de corali care concureaza cu orice alte recife din Insulele Cayman sau Virgine. Condus ca provincie autonoma de catre tribul Kuna, arhipeleagul San Blas este o semiluna formata din 365 de mici insule (o insula pe zi ti-ar ocupa un an intreg), scaldate de apele calde ale Caraibelor de Sud. Nici sa nu te gandesti la statiuni de lux – singurele hoteluri sunt casele din sate, iar cina este… orice aduce pescarul in canoe la ceas de seara.

Air Panama face zboruri regulate spre mai multe din insulele San Blas, inclusiv spre capitala, El Porvenir.

 

#6. Insulele Penghu, Taiwan

Photo by hsuyo

Penghu (Pénghú), cunoscut si ca Pescadores, este faimos pentru plajele sale minunate, templele glorioase si pentru o abundenta de case construite in stil traditional chinezesc, inconjurate de ziduri din coral. Penghu este faimos si pentru alta chestie, totusi: desi vremea in timpul verii este insorita si frumoasa, in timpul iernii si primaverii, arhipeleagul este, posibil, locul cel mai afectat de vanturi din emisfera nordica. Asta face ca haite intregi de surferi sa se stranga la aceasta Mecca a valurilor, cunoscuta si ca Insulele Canare ale Orientului.

Un teren plat, acoperit in mare parte de tufisuri joase si iarba, Penghu reprezinta o schimbare in comparatie cu mediul muntos subtropical. Vantul si apele au erodat coastele insulelor, formand stanci splendide din bazalt, recifuri si, fara indoiala, unele dintre cele mai bune plaje din Taiwan.

Daca Taiwan este “cealalta China”, atunci insulele Penghu sunt “celalalt Taiwan”. Administrate din Taipei, cele 90 de insule ale arhipeleagului Penghu sunt recunoscute, macar in zona Taiwanului, pentru peisajele minunate si pentru nostalgia induiosatoare, traduse in cultura taiwaneza neatinsa. Departe de capitala, Makung, este un tinut infrumusetat de care cu boi, capcane pentru pesti, campuri marginite de ziduri de piatra, stanci de bazalt si temple antice dedicate zeitei marii, Matsu. Chiar daca obiectivul tau este sa te bucuri de soare si de nisip, valurile si windsurfing-ul sunt destul de impresionante.

Din Mai pana in Octombrie, plajele din Penghu devin teren de cuibarit pentru testoasele verzi, aflate pe cale de disparitie; localnicii lasa ofrande la templele din Penghu, ritual care face parte din Festivalul Felinarelor, 14 zile dupa Anul Nou.

 

#7. Insulele Bay si Insulele Hog, Honduras

 

Photo by Theodore Scott

Ca si vecinii sai, Honduras trece prin schimbari imense: o economie turistica in expansiune, o scena politica pe cale de maturizare, si toata chestia cu globalizarea, cu tot cu maquilas (manufacturarea intr-o tara care nu este a clientului), acorduri de comert liber, pana la urma, chiar si implementarea Daylight Savings Time pentru a doua oara. Honduras ramane adanc inradacinat intr-un razboi pe doua fronturi: bandele de infractori si HIV. Exploatarea forestiera ilegala este o alta ingrijorare majora (poate ca de acolo vine mobila ta din lemn de mahon) si o problema-cheie in comunitatea in crestere a Hondurasului.

Chiar si asa, cei mai multi oameni din Honduras pe care ii vei intalni sunt foarte relaxati, si chiar daca nu sunt dezinteresati, sunt reticenti in a face prea multa politica si afaceri globale. Si in afara de oameni, natura are proprii ei asi in Honduras. Parcul National Jeanette Kawas  ofera plaje frumoase cu nisip alb, oportunitati minunate de snorkelling si maimute urlatoare. De asemenea, Lago de Yojoa, in regiunea de lacuri a Hondurasului, este un paradis al pasarilor, cascadelor si al parcurilor nationale exceptionale. Calatorii adora insula Utila pentru mese ieftine si copioase, cazare foarte buna si scufundari grozave.

Honduras este astazi un loc al schimbarii, prea rapid pentru cei care vor ca tara sa ramana “nedescoperita”, si prea lent pentru oamenii frustrati de ramasitele zilelor Republicii Banana, chiar daca este vorba de o influenta straina nejustificata sau de aplicarea laxa a legislatiei de mediu. Cei din Honduras insisi iau tara la picior, iar calatorii cu mintea deschisa si care stiu putina spaniola vor avea parte de multe conversatii fascinante.

Asa ca uita de Piratii din Caraibe – insulele nisipoase care plutesc pe langa coasta Hondurasului sunt reale. La apogeul lor, insulele Roatán, Utila si Guanaja erau casa a 5000 de criminali, talhari si corsari, inclusiv a lui Henry Morgan (cunoscut si ca Blackbeard). Astazi, insulele Bay sunt cunoscute mai mult pentru plaje, scufundari si relaxare tropicala. Poti sa ai parte de si mai multa liniste in insulele din apropiere, Cayos Cochinos, Insulele Hog, 13 insule de corali si o pensiune izolata intr-o mare de azur.

Statiunea Plantation Beach din Insulele Hog este singura locatie de cazare, dar se poate pune de-un camping pe insule nelocuite.

 

#8. Insulele Con Dao, Vietnam

 

Photo from vietnamtraveltour.net

Una dintre atractiile principale din zona Vietnam, arhipeleagul Con Dao si-a castigat atentia prin frumusetea naturala a locurilor. Con Son, cea mai mare insula din cele 15, este imprejmuita de plaje minunate, recifi de coral si golfuri picturale, si ramane partial acoperita de paduri dese. Pe langa hiking, scufundari si explorarea drumurilor de coasta si a plajelor pustii, exista si oportunitati excelente de admirare a vietii salbatice.

Insula Con Son (cu o arie totala de 20 de km patrati) mai este cunoscuta si cu numele europenizat de Iles Poulo Condore. Desi acum este o insula paradisiaca, in vremuri apuse, Con Son a insemnat iadul pe pamant pentru cateva mii de detinuti inchisi aici in timpul regimului francez si al celui american.

Aproximativ 80% din pamantul lantului insular face parte din Parcul National Con Dao, care protejeaza cele mai importante zone de cuibarit ale testoasei de mare. In ultimii 10 ani, WWF, World Wildlife Foundation, a lucrat cu padurarii locali pentru un program de monitorizare de lunga durata. In timpul sezonului de cuibarire (Mai-Septembrie), parcul creaza puncte de recuperare a cuiburilor aflate in pericol, pe care le muta in incubatoare.

Alta chestie interesanta din domeniul vietii marine: aici se gaseste si dugongul, un mamifer marin rar intalnit, din aceeasi familie cu lamantinul. Dugongii pot fi intalniti pana inspre Japonia, in nord, si pana inspre Australia, in Sud. Numarul lor a scazut drastic, si se fac eforturi sustinute pentru a proteja aceste creaturi adorabile. Amenintarile principale sunt reprezentate de construirea drumurilor de coasta, care cauzeaza distrugerea campurilor de iarba de mare, hrana de baza a dugongilor.

Con Dao este unul dintre putinele locuri din Vietnam unde nu exista structuri cu mai mult de 2 etaje, si unde experienta calatorului este aproape fara complicatii. Nici macar nu este nevoie sa te targuiesti la piata locala. Datorita costurilor relativ ridicate si a accesului dificil la insule, turismul de masa a fost tinut la minimum (poate recent, lucrurile s-au mai schimbat…)

In ultimii ani, cei mai multi vizitatori erau grupuri de fosti soldati VietCong care au fost inchisi pe insule. Guvernul vietnamez subventioneaza cu generozitate aceste excursii in semn de recunostinta pentru sacrificiul lor. Turistii straini erau putini si rari, dar numarul lor e in continua crestere.

Cel mai uscat timp pentru a vizita Con Dao este intre Noiembrie si Februarie, desi marile sunt mai calme din Martie pana in Iunie. Sezonul ploios tine din Iunie pana in Septembrie, dar exista si musoane de Nord-Est si Sud-Vest care pot aduce vanturi puternice. In Noiembrie 1997, taifunul Linda si-a facut treaba: 300 de vase de pescuit au fost pierdute, recifurile au fost maturate, si padurile, smulse din radacini. Septembrie si Octombrie sunt cele mai fierbinti luni, desi, chiar si atunci, brizele racoroase fac arhipeleagul Con Dao relativ confortabil.

O alta inchisoare transformata in paradis, insulele Con Dao au fost casa celor mai faimoase colonii de detinuti din Indochina, care si-au continuat activitatea pana la sfarsitul razboiului din Vietnam. Acum pastrate ca parte a Parcului National Con Dao, cele 16 insule sunt o tara naturala a minunilor, cu jungla deasa, ape de culoarea jadului si cu plaje de nisip alb, adapost pentru dugongi, delfini, testoase, si recifuri de coral spectaculoase. Prin 2010, dezvoltarea turistica era limitata la un singur magazin pentru scufundari si o mana de statiuni in partea urbana Con Dao.

Sincronizarea este totul cand e vorba de Con Dao – insulele sunt maturate de furtuni dinspre Vest intre Iunie si Septembrie, si dinspre Est, intre Septembrie si Ianuarie.

 

#9. Insulele Ssese, Uganda

Photo by Sanjoyg

Acesta este raspunsul Ugandei catre Mediterana. Un grup frumos de 84 de insule insiruite de-a lungul malului Nord-Vestic al Lacului Victoria, cu maluri ornate cu plaje si completate de palmieri leganandu-se in vant, pentru acea nuanta tropicala. Pe interiorul insulelor se gasesc dealuri acoperite de paduri ecuatoriale bogate. Localnicii stau in sate de-a lungul tarmurilor, si pleaca in barcile de pescuit in fiecare seara, la apus.

Foarte multe locuri ofera unghiuri generoase catre intregul lac si catre celelalte insule. Este usor sa negociezi o excursie cu barca in jurul insulelor, iar inotul este posibil de pe multe din insule. Desi e bine sa eviti ariile in care creste trestie – pericol de paraziti (bilharzia).

De tinut minte – nu ai unde sa schimbi bani, pe niciuna din insule.

De ce ar aparea deci o natiune africana fara iesire la mare pe o lista cu insule secrete? Multumita Lacului Victoria. Insulele Ssese bifeaza toate casutele pentru un paradis insular – plaje aurii, palmieri murmurand in vant, flora si fauna exotica – s-a intamplat sa se afle in mijlocul celui mai mare lac din Africa. Cele mai multe din insulele grupului Ssese sunt nedezvoltate, dar se gaseste o mana de pensiuni si camping-uri pe plajele insulelor Buggala, Bukasa si Banda. In afara de statul la soare, alte activitati sugerate ar fi explorarea junglelor in cautare de creaturi exotice si plimbari in canoe pe lac.

Barcile circula zilnic spre Kalangala, pe insula Buggala, dinspre Entebbe, Kasenyi si Bukakata.

==============

Cam acesta ar fi topul de insule “secrete”. Unele dintre ele s-au mai dezvoltat din punct de vedere turistic, in progresie geometrica. Altele au ramas mai putin accesibile, si sunt vizitate doar de cunoscatori. Noi nu am fost pe niciuna dintre ele, dar a ajuns vorba pana la noi cum ca ar fi frumos pe acolo. Asa ca avem o rugaminte la voi: daca ati fost pe acolo si aveti poze si impresii, daca aveti alte recomandari, sfaturi, povesti, si alte bunatati din aceeasi serie, va rugam frumos sa le impartasiti si cu noi. Sharing is caring! :)

20 Sep

Alien Cycling Marathon @ Zalau, 23 Octombrie ’11

In Octombrie ne mai asteapta un maraton de ciclism, de data aceasta, in Zalau. Organizat de Alien Cycling Zalau si Institutia Prefectului Salaj, cu ajutorul ProfiCycling, echipa  Alien Cycling Maraton Zalau  va invita sa deveniti o parte dintr-o traditie anuala in curs de stabilire, a curselor de cross country. O initiativa admirabila, am zice, pentru un orasel frumos cum este Zalaul. “Pe langa descoperirea frumusetiilor pitoresti ale acestei zone, dezvoltand ciclismul montan cu trasee ce strabat dealurile, vaile, cursurile de apa, padurile muntilor Meses, veti avea parte si de superbe petice de istorie”, ne mai zic organizatorii.

Asta pentru ca traseul va incepe si se va sfarsi in fata Prefecturii Salaj; de asemenea, cursa presupune traversarea sitului arheologic Porolissum, care a fost un oras roman din Dacia. Stabilit ca tabara militara in anul 106 d.C., in timpul razboaielor daco-romane ale lui Traian, orasul s-a dezvoltat repede prin intermediul comertului cu bastinasii daci, si a devenit capitala provinciei romane Dacia Porolissensis in 124 d.C. Situl este unul dintre cele mai mari si mai bine pastrate din Romania. Se gaseste pe Magura Pomat de pe teritoriul satului Moigrad-Porolissum, respectiv a comunei Mirsid, judetul Salaj; totodata, participantii vor traversa si fostul drum roman (realizat in perioada 123 d.Ch.) ce unea pe vremuri provincia Dacia Porolissensis de Roma. Si gata cu lectia de istorie, momentan.

Trasele de 30km, 52km si 94 km – impartite pe categorii de dificultate: Hobby, Race, Elite , precum si varsta, sex – sunt gandite pentru amatori si profesionisti pe masura – astfel incat toti concurentii sa poata gusta din plin frumusetiile salbatice ale judetului Salaj.

Daca va inscrieti la maraton pana pe 17 Octombrie (de altfel, este si ultima zi de plata prin virament bancar ), taxa pe care o veti plati va fi de 35 RON/persoana. De pe 17 pana pe 23 Octombrie, taxa va fi de 50 RON.

 

Toate detaliile despre regulament, locatie, traseu, inscrieri, ba chiar si inscrieri gratuite, le aflati de pe site-ul evenimentului,  http://mtbmaratonzalau.blogspot.com/

 

20 Sep

Saptamana Mobilitatii @ Targu Mures, 21-25 Septembrie ’11

Saptamana Mobilitatii va aduce multe evenimente frumoase, in multe orase din Romania, si nu numai. In acest articol avem in atentie ceea ce se va intampla in Targu Mures, intre 21 si 25 septembrie: escalada, caiac, indemanare pe bicicleta pentru copii, Critical Mass, show de stunt-uri BMX si MTB, si nu in ultimul rand, excursii. Participarea la toate acestea va fi gratuita. Programul pregatit de organizatori este urmatorul:

 

 

 

 

21-23 Septembrie

Pe malul Muresului, in apropierea Farmaciei de Bere, va fi amplasat un perete artificial pentru catarat si un parc de aventura. Programul se va desfasura intre orele 16:00 si 20:00. Daca debitul Muresului va fi suficient, va avea loc si un program de caiac. Participarea la toate evenimentele ale Saptamanii Mobilitatii va fi gratuita. De siguranta participantilor se va ocupa Serviciul Public Salvamont din judetul Mures.

24 Septembrie

Intre orele 10:00 si 13:00, in fata Salii Polivalente va avea loc un concurs de indemanare pe bicicleta pentru copii organizate in doua categorii de varsta, 8-13 si 14-18. Castigatorii vor primi premii valoroase, printre care si o bicicleta. Numarul participantilor este limitat, 30 de locuri in fiecare categorie.

La ora 15:00 ne adunam in fata Salii Polivalente, iar la 15:30 va incepe marsul propriu zis, Critical Mass-ul. Ca si in anii precedenti, tricourile, abtibildurile, alimentele si apa minerala sunt din partea organizatorilor.

De la ora 18:30 pana la ora 19:00 va fi organizat un show interesant de biciclete la Sorpatika, unde vom vedea acrobatii extreme pe BMX si MTB.

De la ora 19:00, la pista de Go-Cart, va incepe o prezentare cu titlul ‘Europa pe doua roti’, urmata de o vizionare de film, iar la final un V.I.P. party, la care se poate participa numai pe baza de invitatie.

25 Septembrie

Ziua excursiilor.

Prima excursie va fi la Scaunul Domnului. La ora 07:30 doua autobuze pornesc din spatele teatrului spre Deda-Bistra. Transportul este gratuit, insa numarul locurilor este limitat. Desigur, se poate veni si cu masina proprie sau cu trenul.

A doua varianta ar fi o tura pe bicicleta de la ora 10:00, de la Farmacia de Bere pana la Glodeni (data s-ar putea modifica in functie de conditiile meteo). Participantilor li se asigura apa minerala si slanina pentru prajit.

 

20 Sep

Cupa T44 @ Slanic Prahova, 22-25 Septembrie ’11

Intrebarile scurte pe care ni le pun organizatorii sunt foarte relevante pentru acest eveniment: “Ai masina de teren? Iti place aventura? Iti place navigatia? Vrei sa te masori cu altii? Esti binevenit!” Evenimentul cuprinde doua zile de concurs off-road, si trei nopti de petrecere, chiar acum, la inceput de toamna. Unde? Aproape de Bucuresti, dar potrivit pentru off-road: Slanic Prahova. Am fi spus ca e departe de civilizatie, dar nu e chiar asa, daca cititi detaliile legate de cazare pe site-ul organizatorilor.

 

 

 

Programul evenimentului este urmatorul:

Joi 22 Septembrie

  •   12:00 – 22:00 : inscrierea si validarea concurentilor , verificarea tehnica a autoturismelor, prolog. Prologul se va desfasura pe masura inscrierilor.
  •   22:30 – afisarea ordinii si orelor de start

Vineri 23 Septembrie

  •  07:00 – 08:15 : mic dejun
  •  08:15 – 08:45 : briefing – sedinta tehnica pt concurenti
  •  08:45 – 09:00 : deplasare catre start
  •  09:00 – 11:00 start in competitie -ziua 1
  •  21:00 – sosirea concurentilor
  •  21:30 –  cina

Sambata 24 Septembrie

  • 07:00 – 08:15 : mic dejun
  • 08:15 – 08:45 : briefing – sedinta tehnica pt concurenti
  • 08:45 – 09:00 : deplasare catre Trial
  • 09:00 – 12:00 : Trial
  • 12:00 – 13:00 : Start in cursa, Ziua 2
  • 21:00 – sosirea concurentilor
  • 21:30 – Petrecere

Duminica 25 Septembrie

  • 07:00 – 09:30 : Mic Dejun
  • 09:30 – 10:30 : Definitivare Clasament
  • 11:00 –  Festivitate de premiere.

Taxa sportiva este diferentiata in functie de clasa de concurs astfel:

  • OPEN : Taxa sportiva = 350 RON / persoana
  • STANDARD : Taxa Sportiva = 250 RON / persoana
Taxa Sportiva include:
  • Acces traseu + cronometrare + clasamente
  • Roadbook + creion
  • Sandwich + apa
  • Recuperare pilot + copilot din traseu in caz de abandon tehnic
  • Asistenta medicala urgenta
  • Tricou eveniment
  • Stickere concurs, ecusoane, etc.
  • Acces Petrecere Sambata Seara
Pentru concurentii care nu poseda licenta anuala de pilot / copilot , exista posibilitatea achizitionarii acesteia contra cost (35 euro / persoana) de la reprezentantul FRAS care va fi prezent la fata locului.

 

ATENTIE ! Pentru a obtine licenta One-Event trebuie efectuat un control medical de medicina sportiva! Acesta va fi efectuat la fata locului de catre un medic asigurat  gratis de catre Club T44, in intervalul dedicat inscrierilor.
De asemenea, concurentii trebuie sa fie asigurati impotriva accidentelor. Asigurarea de tip one-event se poate procura la inscriere si costa 50 RON de persoana.
Pentru alte informatii, legate de regulament, cazare, inscrieri echipaj si insotitori, si altele, vizitati site-ul Club4x4 Romania.
20 Sep

Greatest skateboard tricks ever (2011)

Daca tot ne-am facut incalzirea cu Street Heroes 2011, am gasit si acest clip, care se potriveste ca o manusa atmosferei de sport-extrem-si-arta-urbana. Gen. Bineinteles ca este discutabil daca sunt cele mai bune sau nu, ideea este ca sunt foarte bune. Adica mai rar vezi asa ceva. Noi nici nu stim cum sa le numim, suntem in curs de completare a culturii noastre generale in domeniul skateboarding-ului, asa ca poate ne ajutati voi.

 

 

20 Sep

Stunt GP @ Polonia, 18 Septembrie ’11

V-am spus ca weekend-ul asta a fost unul plin de evenimente, nu numai la noi, dar si in afara. In mod evident. Asa ca va zicem de Stunt GP din Polonia, care a adunat maestri ai cascadoriilor freestyle pe motor. Din cate am citit, show-ul a aratat ce e mai bun si ce e mai rau din realitatea sporturilor pe motor din acest gen. De ce zicem cel mai bun? Pentru ca alaturi de Nick Apex si de Shinsuke Kinoshita, care au facut spectacolul mult mai incitant prin simpla lor prezenta, Rafal Pasierbek a luat duminica un binemeritat loc 1, dupa ce sambata a suferit un mic accident in timpul antrenamentelor. De ce zicem cel mai rau? Pentru ca desi organizatorii promisesera si o cupa dedicata rideritelor, s-a ajuns la concluzia ca nu au fonduri. Asta in conditiile in care premiul pentru cupa masculina era de $12000. Care este motivul care a stat in spatele acestei decizii, nu stim exact. In orice caz, pana la urma, una dintre rideritele aflate acolo a participat in ciuda conditiilor, fara sa i se dea voie. Asta i-a adus in mod paradoxal titlul de castigatoare, si i-a fost oferit un premiu in bani din buzunarul organizatorului, care mai tarziu a facut un mare tam-tam din chestia asta. Totul a fost considerat un injuriu adus la adresa sexului frumos pasionat de sportul pe doua roti, si a adus o bila neagra (ba chiar mai multe) organizatorilor…

Lasand aceste controverse la o parte, evenimentul a fost unul relativ reusit din punctul de vedere al performantelor. De asta am si ales sa-l sharuim cu voi, in cazul in care nu stiati deja de el. Daca stiati, poate nu ati apucat sa vedeti cum s-a descurcat Rafal Pasierbek, castigatorul concursului, cu un total de 667 de puncte (pe locurile 2 si 3 s-au situat Nicholas Brocha si Javier Almazan Lopez, cu 625 si, respectiv, 576 de puncte acumulate.)

 

19 Sep

Adhoc – canoe pliabila

Intotdeauna, cand e vorba de o sesiune de balaceala pe vreun rau, cu o canoe, apare problema transportului. Pe de o parte, unde o tii? Sub pat? In pod? Si chiar daca ai cu ce sa o transporti pana acolo, dar mai ales daca nu. Pai ce faci, 0 duci in spate? Acum, da. Cu un design de la Ori Levin, s-a lansat la apa o canoe pliabila. Si asta nu inseamna ca se pliaza intr-o masina, ci chiar intr-un rucsac. Adica poti sa mergi cu trenul, cu autobuzul, sau sa faci autostopul, si asta purtand ambarcatiunea la tine.

Adhoc Canoe este o ambarcatiune de o persoana, care cantareste 4 kg. Coca este construita din aramida, un material sintetic rezistent la caldura, utilizat si la fabricarea panzelor ambarcatiunilor de curse sau a cauciucurilor de bicicleta. Invelisul este atasat unui cadru din fibra de carbon. Sistemele de prindere de la colturi blocheaza tijele telescopice care formeaza structura de baza. Scaunul este agatat de o proptea in forma de cruce, chiar in centru.

Atunci cand e stransa, Adhoc Canoe poate fi introdusa intr-o husa inclusa in kit, care masoara 12,7 x 23 x 71 cm. Asta inseamna ca va ocupa cu putin mai mult decat spatiul pe care il ocupa un skateboard. Si pana la urma, e vorba de o barca, un mijloc de transport pe apa, care iti va fi foarte util cand va veni potopul apocaliptin din 2012, asta daca nu vom fi exterminati de extraterestri inainte.

Desi nu consideram ca este cea mai confortabila si sigura solutie de kayaking, Adhoc Canoe arata relativ functionala, si poate fi o alegere buna pentru persoanele care nu vor sa se complice cu o canoe veritabila. Din pacate, momentan nu sunt planuri pentru a fi pusa in vanzare. Mai asteptam, pana in 2012 se pot intampla multe.

 

Sursa: http://www.coolthings.com

19 Sep

Ploaie de meteoriti – Draconidele @ cer, 8 Octombrie ’11

In Octombrie avem din nou ploaie de meteoriti. Sau cel putin asa anunta Jeremie Vauboillon, specialist in predictii in cadrul Institutului de Mecanica Cereasca si Calcul Efemeride (IMCCE) Paris. Tot el spune ca fenomenul este unic in viata, si ca a fi perfect vizibil din Romania. Un astfel de curent de meteoriti a mai fost vizibil in 1946, si inainte de asta, in 1933, deci sunt sanse putine sa mai prindeti asa ceva… sau, cine stie…

Prin urmare, pe 8 Octombrie, intre orele 19 si 21, sa fiti cu ochii in patru. Daca se poate sa iesiti din oras, pentru a avea o vizibilitate mai buna, departe de praf, fum, si lumina, e cu atat mai bine. Speram sa fie vreme frumoasa, pentru a admira Draconidele in toata splendoarea lor!

 

Noi am aflat despre ploaia Draconidelor de aici.

19 Sep

Liberinmiscare.ro @ Street Heroes, Bucuresti, 18 Septembrie ’11

A fost si Street Heroes 2011. Gata, a trecut, acum il asteptam tooocmai in 2012. Din fericire, LiberInMiscare a fost acolo pentru voi, in cazul in care n-ati reusit sa ajungeti. Daca ati reusit sa ajungeti, poate va gasiti prin fotografiile pe care le-am facut. Daca ati facut si voi fotografii, poate o sa va placa si cele facute de noi. Iata impresiile Georgianului de Padure, prezent cu promptitudine la Street Heroes 2011, ziua a doua:

“Am reusit sa ajung la Street Heroes abia duminica, sambata m-au tinut pe loc alte treburi (trebuie sa ma laud, am tinut primul meu training pe design). Am intrat in skatepark pe la 11:30, fara sa platesc bilet (toti cei care intrau inainte de ora 14 si ramaneau acolo aveau acces gratuit). La intrare mi-au fost verificate catrafusele, s-au lamurit ca nu am decat aparatul foto si doua obiective, si m-au lasat sa trec. Am nimerit tocmai cand isi faceau juniorii incalzirea. Pe multi dintre ei ii cunosteam de la Skate Day, organizat de Cupidon acum ceva vreme (am scris despre Skate Day aici), cum ar fi Gonzales, Piscav, Mihnea, si multi altii pe care ii stiam din vedere. Lumea abia incepea sa se stranga, si se vedea treaba ca s-a intarziat nitel cu programul. Nu-i nimic, am timp sa imi setez camera si sa trag cateva cadre de proba. Nu a trecut mult si a inceput si concursul. Recunosc ca dupa ce am vazut ce s-a intamplat la Skate Day, am invatat sa nu ma las usor surprins de skaterii mai tineri, care sunt extrem de capabili! Chiar si asa, am incercat sa nu ma las furat de spectacol si sa imi fac treaba. Asa ca au iesit urmatoarele cadre:

Pustiul in tricou verde [caruia cred ca i se zicea Mini, si care era din Brasov] era tare suparat, nu prea i-au iesit socotelile. Eu cred ca s-a descurcat onorabil, e minunat ca a ajuns sa participe la Street Heroes.

Dupa ce si-au terminat treaba juniorii, au intrat in bol seniorii. De asemenea, am recunoscut o mare parte din ei (cum ar fi Adrenalina, Grasu, Salabanzi, Pamflet, Petru si alti cativa), si am fost placut surprins sa aflu ca sunt si ceva skateri din afara. O parte din proba pentru seniori s-a tinut la trail, si a fost intensa. S-a transpirat din plin, s-a cazut cumsecade, si s-au reusit niste trick-uri faine. In imagini, cu tot cu antrenamente, a aratat cam asa:

 

Vom posta mai multe fotografii pe Facebook in curand. Putintica rabdare.

I-am urmarit vreme indelungata, cu ochii si cu obiectivul, dar caldura era necrutatoare. Nu stiu cum rezistau ei, poate este una din calitatile supranaturale ale skaterilor, dar eu am simtit nevoia sa ma mai misc putin. Asa ca m-am retras spre scena, unde tot nu era cine stie ce umbra, dar macar era iarba… Acolo m-am intalnit cu un amic de-al meu, Dan, care se ocupa cu parkour si free running, si care, impreuna cu prieteni de-ai lui cu aceeasi pasiune, tinea un fel de workshop-uri. Asta a fost ocazia sa imi incerc si eu abilitatile de traceur. Primele lectii nu au parut asa de dificile [am incercat niste variante de lazy si roll], dar ceea ce faceau baietii aia… era intr-un fel. Nu am facut multe poze, pentru ca … am fost ocupat. Atat am apucat sa fac:

Cand am facut o pauza, mi-am luat camera si m-am apropiat de scena, unde se desfasurau antrenamentele de Bboying. Din cauza faptului ca se roteau permanent si nu puteam sa incadrez prea bine [mai exact, aproape invariabil, se gasea cineva care sa se aseze exact in fata mea], nu am putut sa fac prea multe. Dar atat cat am putut, va arat si domniilor voastre. M-am intors cu putin timp inainte ca traceurii sa isi stranga saltelele, dar la timp pentru a-l suprinde pe Dan executand o saritura frumoasa (in ultima fotografie):

Dupa ce mi-am luat ramas bun de la echipa de parkour si free run, Reborn Education, m-am indreptat spre “ringul de lupta” al competitiei de BMX. Si mult m-am minunat. Bikeri romani si straini au dat tot ce-au avut mai bun, si au avut ce sa dea. Cred ca fotografiile, desi fac cat 1000 de cuvinte, spun prea putine despre ce s-a intamplat acolo. Fascinant.

Ultimele cadre le-am tras in jurul ore 17:30, cand m-am hotarat sa ajung si pe acasa (unde am aflat cu stupoare ca, stand in soare timp de mai bine de 6 ore, m-am bronzat ca un tractorist…)

Semnat, corespondent de razboi Georgianul de Padure.”

 

Asa cum am scris mai devreme, mai avem fotografii de la Street Heroes, pe care le vom posta in curand la noi pe Facebook. Acolo veti putea sa comentati, sa va tag-uiti si asa mai departe. In concluzie, Street Heroes 2011 a iesit foarte frumos! In afara caldurii nemiloase, totul a mers ca pe roate. Nimeni nu s-a accidentat grav (din cate stim noi). Am avut parte de diversitate (arta urbana, muzica buna, skate, BMX, Bboying). Evenimentul a strans foarte multa lume, de mai toate varstele, multi dintre ei inarmati cu skate-uri, bicle, role, si altele. Am avut ce sa fotografiem si ce sa povestim.

Rezultatele competitiilor vor fi aflat, probabil, in curand. Cand primi vreo veste despre ele, va dam de stire.

Mai multe lucruri despre Street Heroes 2011 gasiti pe http://streetheroes.ro/

18 Sep

Guiness World Record Blob Jump @ Cham, Elvetia, 24 Iunie ’11

Am trait si am vazut-o si pe asta… Inainte sa vedeti clipul si sa intelegeti cat de fun arata, va spunem ca blob jumping-ul e cam asa: un om sta pe un capat al unei pungi imense cu aer (aproximativ 10 metri lungime, si 2 latime), umflata partial (numita si blob). In cealalta parte, de la o inaltime variabila, sare o alta persoana (sau, in cazul nostru, trei alte persoane). Asta face ca prima persoana sa fie aruncata in aer, la o inaltime de cam 10 metri sau mai mult. Recordul mondial stabilit in Elvetia anul acesta a fost nici mai mare nici mai mic de 17 metri. Ceea ce il face amuzant e ca participantii fac fel de fel de miscari ciudate in aer (ei le spun trick-uri…), si apoi aterizeaza (sau mai bine zis, amerizeaza) in apa “feet first”.

 

 

18 Sep

Kilian’s Quest in Slow Motion – cand alergarea devine arta

Kilian Jornet Burgada este schior, alpinist, alergator de distanta, duatlet si mountain biker. Pana acum, a fost multiplu campion intre 2007-2010 la Skyrunner World Series (alergare de distanta la altitudini mari) si a castigat Western States Endurance Run in 2010 (un ultramaraton de 161 de km, care presupune, in total, urcarea a 5500 m si coborarea a 7000 m ca diferenta de nivel), si asta, pana la varsta actuala de 24 de ani. Printre altele, Kilian este si membru al echipei Salomon Running, unde participa la realizarea unei serii de clipuri cu si despre alergare. Astazi avem in atentie episodul 7 al sezonului 3.

De ce am ales tocmai acest episod? Pentru ca producatorii au ales sa experimenteze putin. Am scris in titlu ca este vorba despre alergare ca arta, si nu ne luam cuvintele inapoi. Kilian este un artist. Acest episod are ca tema surprinderea artistica a unei curse de trail running – downhill and uphill. De data asta, clipul are momente filmate la 1000 de cadre pe secunda, ceea ce inseamna ca avem timp sa admiram in voie frumusetea acestui sport. Asa cum, odinioara, grecii antici surprindeau frumusetea umana in practicarea sportului prin arta, astazi, cu alte metode, se ajunge cam la acelasi rezultat: armonia miscarii, echilibrul, forta.

Noua ne-a placut tare mult, asa ca ne-am gandit sa-l sharuim si cu voi. E pacat sa pastrezi un astfel de clip numai pentru tine.

 

↑