Proiecte si Oameni faini

25 Oct

Phantom Water – we love slow motion

Daca am vorbit mai devreme despre bmx si am vazut ploaie in slow motion [conteaza mai putin daca a fost adaugata mai tarziu in After Effects], ramanem tot la apa, si tot la slow motion. Am tot vazut surfing in slow motion, si baloane sparte in slow motion, si tot felul de alte chestii – in slow motion. Pana acum totusi nu am vazut nimic care sa redea aceeasi perspectiva asupra apei la fel cum se intampla in clipul de mai jos. Libertate in miscare acvatica – ati ghicit – in slow motion.

 

 

25 Oct

Interdependenta nu se aplica doar la oameni

Am dat peste povestea (in imagini) a doi caini din rasa “great dane” via stumbleupon. Lily e numele primului personaj, cu 4 picioare, care genereaza povestea si ii da semnificatie. In urma cu 5 ani i-a fost pus un diagnostic medical ciudat care a insemnat scoaterea ambilor ochi pentru ca Lily sa poata supravietui. De atunci si pana acum, Maddison – tot un “great dane”, a luat locul ochilor lui Lily.

Cei doi sunt nedespartiti si din fotografiile surprinse de Jonathan Pow puteti distinge usor starile de spirit prin care trece Lily zi de zi. Am zis ca, pe langa injectiile de adrenalina si creativitate, avem nevoie din cand in cand si de emotii de alta natura iar Lily si Maddison par candidatii ideali pentru asa ceva.

Mda, probabil ca ne-a influentat putin, decizia de a publica un articol de genul asta, stirea care a circulat zilele trecute la TV cu fetita din China peste care a trecut o masina si nu a ajutat-o nimeni … ba chiar au trecut pe langa ea o gramada de oameni privind-o napasatori.

Daca Lily si Maddison sunt capabili de ceva atat de profund … cred ca trebuie sa mai aruncam un ochi la ce inseamna cu adevarat a fi om.

24 Oct

Traseu accesibil @ Gugu, Godeanu, cel mai ascuns varf din Carpati

De multa vreme in atentia Greenpeace, peisajul forestier intact din Muntii Carpati este acum si in atentia asociatiei Altitudine din tara. Aceasta a reusit sa obtina finantare si sa se implice in accesibilizarea traseului pana la cel mai inalt varf din Muntii Godeanu. Particularitatea acestuia este ca pe langa altitudine este si cel mai ascuns varf. Proiectul “Promovarea valorilor Parcului National Retezat prin reintroducerea in circuitul turistic a traseului spre varful Gugu”, a castigat licitatia de proiecte in cadrul componentei Arii naturale protejate a programului Spatii Verzi  2011, si a fost finantat de Fundatia pentru Parteneriat si Mol Romania.

 

Foto © adevarul.ro

In linii mari, proiectul s-a distins prin organizarea unor activitati menite sa  readuca in atentia tuturor iubitorilor de natura  frumusetea si salbaticia masivului Godeanu.

Proiectul a fost initiat Asociatia Altitudine Arad.  Activitatile s-au desfasurat in zona Barajului de acumulare de la Gura Apei pana pe varful Gugu si au avut ca obiective principale informarea turistica – in acest scop fiind montate 3 panouri informative, dar si reconditionarea unei stane traditionale prin desfasurarea unor tabere de voluntariat in luna iulie 2011 – lucrarile implicand peste 100 de voluntari.

Entitatile implicate in acest proiect de nivel national au fost: Asociatia Altitudine Arad, Administratia Parcului National Retezat, Grupul Scolar Forestier Arad, Facultatea de Inginerie a Universitatii de Vest Vasile Goldis Arad, Asociatia Cercetasii Muntilor, Universitatea de Stiinte Agricole ale Banatului Timisoara, Asociatia Peisagistilor din Romania, Clubul Sportiv Tibiscus Timisoara, Alternativa Educationala Waldorf Simeria, Muzeul de Etnografie si Arta Populara Orastie, Liceul Teoretic Diaconovici Tietz – Resita.

Toate echipamentele necesare la lucrari au fost duse de participanti prin forte proprii. La jumatatea traseului spre varful Gugu, la iesirea din padure in golul alpin, la o altitudine de 1686 de metri, intr-un loc foarte salbatic si de neatins decat cu propriile forte, neexistand nici un fel de posibilitate de folosire a unor mijloace motorizate, s-a reusit restaurarea unei stane traditionale cu materiale in totalitate ecologice. Pe viitor aceasta structura  urmeaza sa serveasca drept centru de informare turistica si desigur refugiu pentru turistii care vor strabate acest traseu deosebit de izolat.

Varful Gugu are altitudinea de 2291 m, fiind cel mai inalt din masivul Godeanu. Caracteristica acestuia nu este insa data de inaltimea la care esti nevoit sa te ridici pentru a-l atinge, ci de faptul ca este cel mai ascuns varf din Carpati, fiind situat la o distanta apreciabila de orice infrastructura.

Inlaturarea dificultatatilor privind accesul spre acest varf a fost dezideratul pe care voluntarii s-au straduit sa-l atinga prin proiectul propus. Obiectivul central al proiectului a fost reabilitarea unei stane traditionale plasata geografic in chiar mijlocul ultimului Peisaj Forestier Intact din Europa la sud de Cercul Polar  (identificat de Greenpeace in zona muntilor Retezat-Godeanu-Tarcu).

Conform studiului desfasurat de Greenpeace in Romania in aceste trei masive muntoase, acest PFI masoara 101000 ha si depaseste granitele ariilor protejate existente.

 

Via: Adevarul.ro

Foto: Adevarul.ro

 

 

24 Oct

Ultimate Adventure Bucket List – Top 20 [partea 2]

Dupa ce am vorbit, in articolul anterior, despre 10 dintre cele mai mare provocari ale lumii, ne-am intors pentru a continua povestea. Am zis ca aventurile cele mai mari, pana acum, sunt cucerirea Everestului, zborul cu wingsuit in Alpii Elvetieni, hiking-ul pe 3 cele mai diverse trasee din SUA – Triple Crown, coborarea pe schi a varfului K2, free climbing-ul pe El Capitan in Yosemite Valley, traversarea desertului Sahara, stabilirea unui record cu caiacul pe cascadele din Washington, explorarea unui vulcan activ in Vanuatu si cautarea de noi provocari la Poli in materie de inot, surfing sau climbing. Poate ati zice ca nu mai e mare lucru de facut… ei bine, sunt multe locuri pe globul asta care iti pun la incercare limitele – fizice si psihice – iar noi vom mai scrie despre inca 10 din ele.

 

11. Ski the Hahnenkamm Downhill Race, Austria

Photo by Wolfgang Rattay, Reuters

In ziua de azi, avocatii raspunderii nu ar lasa o cursa precum cea de la Hahnenkamm sa se intample. Dar in 1931, organizatorii nu au luat in seama eventualele plangeri judecatoresti cand au creat ceea ce urma sa devina unul dintre cele mai infricosatoare trasee din lume. Cu o lungime de peste 3 km, cursa cade 853 de metri, cu gradienti de 85 % si curbe care-i pun in incurcatura si pe cei mai tari.  Au fost inregistrate viteze de pana la 140 km/h. Bineinteles, calificarea este una dintre cele mai grele parti – cursa atrage acum schiorii de top ai mapamondului – dar a fi spectator la asemenea cursa este un sport extrem in sine. Aproape 85.000 de fai elvetieni si austrieci, fluturand steaguri, fluierand si agitand clopote, se strang la cursa si, odata cu veniera serii, concureaza pentru bere la una dintre cele mai vestite bacanalii de iarna ale Austriei.

12. Megatransect the Amazon, South America

Photo by Peter McBride

In afara de pericolele evidente – de la boli specifice junglelor si pana la lipitori, jaguari, tarantule de marimea unei palme si creaturile preistorice ale raurilor – Amazonul a atras crema aventurierilor straluciti, precum Percy Fawcett, Theodore Roosevelt si, bineinteles, Indiana Jones. Continua sa atraga si in ziua de azi: britanicul Ed Stafford, care a terminat  expeditie de 6437 km de-a lungul fluviului in 2010, este cel mai recent. In ziua de azi, poate momeala nu mai este marea comoara a incasilor sau orasul pierdut El Dorado, dar exista promisiunea unei aventuri pure intr-una din ultimele frontiere ale Terrei.

13. Climb the Seven Summits, All Continents

Photo by Jonathan Chester, Lonely Planet, Alamy

Oamenii sunt probabil singura specie care isi auto-impun provocari si a sta pe cel mai inalt varf de pe fiecare continent, precum Muntele Elbrus din Rusia [in poza] a fost o provocare mult ravnita. Indeplinirea acestui obiectiv maret presupune skill-uri seriose de alpinism, timp, bani si curaj. Dar cei care reusesc impart onoarea cu doar cateva sute de oameni, depinde de care sapte varfuri sunt considerate cele mai inalte, luand in considerare Oceania. Chiar si asa, inca de cand primele titluri au fost obtinute de Dick Bass si Pat Morrow in 1985 si respectiv, in 1986, cele 7 varfuri au atras cataratori de toate tipurile: in varsta de 17 ani, sau in varsta de 73 de ani, schiori, climberi, japonezi, letoni, kuwaitieni si chileani. Poate ca atractia muntelui este, intr-adevar, universala.

14. Dive the Blue Holes, Bahamas

Photo by Wes Skiles, National Geographic

Cand scufundatorii de vacanta ajung in nivelele superioare ale gaurilor albastre din Bahamas – pesteri inundate formate din calcar – pentru a arunca o privire, se afla inconstient aproape de una dintre cele mai periculoase scufundari din lume. Mai departe se afla un regat de tunele pline de fosile si formatiuni antice. Cei putini care trec de stratul de gaz toxic pentru a atinge nivelele inferioare gasesc tunele inguste, unde o greseala tehnica sau un viraj gresit ar aduce dezastrul, si unde o atingere gresita ar putea distruge structuri de roca vechi de 10.000 de ani. Dar cei care se aventureaza in venele acvatice ale Pamantului gasesc sali intregi pline de stalactite, ramasite umane preistorice si fosile de crocodili si testoase disparute demult. Aceste pesteri sunt, intr-adevar, o alta lume.

15. Road Bike from Alaska to Argentina, The Americas

Photo by Gregg Bleakney

Intre Golful Prudhoe din Alaska si Tierra del Fuego a Argentinei sunt vreo 32.000 de km de sosea, doua dintre cele mai abrupte lanturi muntoase din lume, si mai mult de 12 tari. A parcurge asemenea distante pe bicicleta poate dura mai mult de doi ani, ceea ce inseamna nu atat o excursie, cat un mod de viata. Provocarile sunt formidabile, de la cauciucuri sparte in arii izolate si sud-americani suparati pe viata, pana la fasii lungi si singuratice de sosea in Alaska. Dar rezultatul este ca riderii cunosc indeaproape cadrul natural de-a lungul Americii de Nord si de Sud, de la Golden Gate Bridge in San Francisco si pana la Salar de Uyuni in Bolivia [in poza], cunoscand o diversitate remarcabila de oameni pe parcurs. “Stiam ca provocarea asta va fi dura, stiam ca voi vedea locuri incredibile. Stiam ca voi experimenta frica, tristete, singuratate si uneori, o fericire deliranta” scrie Dominic Gill, care a calatorit in tandem, a luat pasageri de pe drum si a filmat intreaga experienta pentru documentarul Take a Seat. “Ceea ce nu ma asteptam a fost sa imi consolidez atat de puternic credinta in umanitate, dupa doi ani in care am contat pe oameni.”

16. Solo Sail Around the World

Photo by Abner Kingman, Aurora

La inceput, Magellan nu si-a propus sa inconjure globul; el doar incerca sa gaseasca o scurtatura spre insulele mirodeniilor. Acum, calatoria aceasta si-a intrat in drepturi, asa ca in ultimii ani, un numar in crestere de adolescenti concureaza pentru titlul de cel mai tanar navigator solo in jurul lumii. Totusi, apele sunt tot atat de capricioase pe cat erau acum cateva secole in urma, cu pericolul permanent de furtuni si valuri furioase de 38 de metri inaltime, capabile sa rupa catargele ca si cum ar fi stixuri. Dusa la capat de unul singur, calatoria se apropie de spiritual, oferinf o intelegere adanca a vastitatii acestei lumi si a efemeritatii existentei umane. Poate ca de asta o navigare solo de succes e mai putin o cucerire, si mai mult o perimisune de trecere, gratie oceanelor.

17. Swim with the Great White Sharks, South Africa

Photo by Jeb Corliss

Multumita filmelor gen Jaws, o intreaga generatie de oameni, de altfel aventurosi, ajunge sa se teama grozav de rechinii albi. In afara de cateva suflete curajoase, care au inotat alaturi de ei fara custi si fara a fi raniti, cum e cazul aventurierului Jeb Corliss, a carui echipa apare in poza de mai sus, in Mexic. Acei putini care s-au prins ca, desi rechinii albi sunt pradatori de top ai lumii, oamenii nu sunt prada lor naturala. “Inotam la mai putin de jumatate de metru de ei, si ei trec mai departe” zice Amos Nachoum, fotograf de animale mari, care calatoreste pentru a vedea mega-fauna in salbaticie. Inotul alaturi de marii albi necesita rabdare, vigilenta, umilinta de a te retrage rapid si poate, mai presus de toate, curaj. Dar, dupa cum spune Nachoum, “este o experienta spirituala. Este lumina de nesuportat a existentei, sa vezi frumusetea unei asemenea creaturi.”

18. Run the Mont Blanc Circuit Ultramarathon, France, Italy, Switzerland

Photograph Courtesy, Ultra Trail du Mont Blanc

A alerga 161 de km oriunde poate fi considerat supraomenesc, dar Ultra Trail du Mont Blanc intre Franta, Italia si Elvetia adauga cateva intorsaturi de situatie acestei provocari. Pregateste-te pentru un total de 9.144 m de catarat, ore intregi de sarit pe bolovani de marimea unei masini de spalat si coborari care-ti rup genunchii. Dar exista motive pentru care maratonistii continua sa se duca acolo: printre acestea, privelistile Mont Blanc-ului si uralele din inima ale localnicilor la fiecare colt. “La finish, erau inghesuiti pe 6 randuri de-a lungul gardului, aplecandu-se, facand poze, dand high-five”, zice atleta Krissy Moehl din Seattle, care a castigat la categoria feminina in 2003 si in 2009. “M-am simtit ca o vedeta de baseball sau fotbal.”

19. Paddle the Bashkaus River, Siberia, Russia

Photo by Bernhard Mauracher

Chiar si intr-o tara cunoscuta pentru extreme, raul Bashkaus din Siberia iese in evidenta. Intr-o garla indepartata langa Mongolia, scade in altitudine cu 8 metri pe kilometru (in comparatie, raul Colorado scade 2 metri de-a lungul Marelui Canion). Inclinatia agita vartejuri si repezisuri, printre stanci ascutite si capcane cunoscute ca sifoane, toate facute sandwich intre pereti de stanca uimitori, dar dintre care nu ai cum sa scapi. “A fost cea mai grea si cea mai recompensata experienta prin care am trecut vreodata”, zice kayakerul profesionist Sam Sutton, participant la o expeditie sponsorizata de Adidas in 2010 [in poza]. Dintre cei care se aventureaza, cei care reusesc ajung pe memorialul faimos de pe malul raului, construit in cinstea a 6 kayakeri experti care au pierit acolo in 1976. Inauntrul memorialului se afla Cartea Legendelor, inscriptionata cu numele celor care au infruntat unul dintre cele mai dificile rauri din lume – si au supravietuit.

20. Complete the Wenger Patagonian Expedition Race, Chile

Photo by Mark Watson

Wenger Patagonian Expedition Race este mai mult o expeditie decat o cursa. De multe ori intinzandu-se de-a lungul a mai mult de 563 de km, este strabatut de echipe de 4 oameni in 10 zile de calatorie prin unele dintre cele mai dure si mai izolate colturi ale Patagoniei. Aici nu exista harti topografice, iar calatorii folosesc imagini de satelit pentru a se ghida in timp ce alearga, se catara, pedaleaza pe mtb si vaslesc pe un traseu care se schimba in fiecare an. Timpul nu sta pe loc, si multe echipe strang doar cateva ore de somn. Dar de-a lunul drumului, vad locuri pe care putini oameni le-au vazut: varfurile ascutite din Torres del Paine, intinderile vaste ale Campului de Gheata Continental de Sud si apele crude si agitate ale faimosului Cape Horn.

***

 

Cu asta, am trecut in revista toate cele 20 de aventuri extreme sugerate de National Geographic aici. Cu timpul, poate vom mai face research si vom mai alcatui un top, poate mai cuprinzator, poate mai accesibil. Pana atunci, ne gandim ca toate aceste aventuri au fost initial doar vise, indeplinite de oameni simpli. Totul se datoreza unor oameni care au avut curajul sa faca lucruri pe care nu le-a mai facut nimeni si sa ajunga in locuri unde n-a mai ajuns nimeni inainte. Asa libertate in miscare, mai rar! :)

24 Oct

Ultimate Adventure Bucket List – Top 20 [partea 1]

National Geographic zice ca sunt cele mai extreme, cele mai cele, care iti fac pielea de gaina si parul maciuca, aventurile legendare ale planetei, provocarile celor mai buni atleti. Daca ai tupeul, pune-le pe lista de “lucruri de facut intr-o viata”. Sunt 20 la numar, noi le-am citit, le-am cantarit, si le sharuim si cu voi, cine stie, poate va inspira si plecati spre unul din locurile mentionate. Sau poate chiar spre mai multe. Succes!

 

 

 

 

1. Summit Everest, Himalaya, Nepal, China

Photo by Jimmy Chin

Inca de cand Sir Edmund Hillary si Tenzing Norgay au dovedit, in 1953, ca este posibil sa stai pe cel mai inalt varf al lumii, acest munte a devenit sinonim cu provocarea si aventura. Acum, in fiecare primavara, in ciuda furtunilor, riscului de avalansa, frigului taios si a cataratului tehnic, zeci de persoane, de la copii de 13 ani si pana la orbi si amputati, se incumeta sa ajunga pe varf si sa agate un nou record. In ciuda tam-tam-ului, Everestul ramane cea mai distinsa realizare cand e vorba de urcat pe munti. Si a sta pe varful Everest este, intr-adevar, a sta “on top of the world”.

2. Wingsuit Fly off the Eiger, Switzerland

Photo by Corey Rich, Aurora

“Eiger” se traduce “capcaun” in germana, o porecla destul de potrivita pentru bestia de 3962 m inaltime, cladita din calcar, gneiss, sisturi si gheata care sta de paza deasupra izolatului orasel Grindelwald in Alpii Elvetieni. Vremea impredictibila, piatra faramicioasa si pantele abrupte au revendicat vietile a peste 60 de climberi, si chiar si asa, fata nordica, de 1800 m inaltime, inca se dovedeste irezistibila. Acum, o noua specie de aventurieri, zburatorii in wingsuits, nu numai ca se catara pe ea, ci se si arunca de acolo. Dean Potter [in poza] a tintuit spre cea mai vestita coborare in 2009: dupa ce a urcat singur fata nordica, a plutit in aer 6500 m, intr-o cadere de 2743 m, care i-a luat 2 minute si 50 de secunde. Acest sport extrem este, fara indoiala, unul dintre cele mai periculoase din lume, dar poate ca tocmai asta e chestia: se apropie cel mai mult cu zborul veritabil.

3. Surf Big Waves at Shipsterns Bluff, Tasmania, Australia

Photo by Stuart Gibson

Pe coastele sudice ale Tasmaniei, iesind dintr-una din cele mai impredictibile si furtunoase mari, se afla un loc atat de izolat, incat este accesibil doar cu barca sau printr-o expeditie de o ora prin salbaticie. Este Shipsterns Bluff, o destinatie rece si periculoasa, unde valurile se sparg, in medie la o inaltime de 2 metri, dar pot ajunge pana la 6 metri. Treptele caracteristice ale valurilor ii inseala si pe cei mai experimentati surferi –  precum Kelly Slater si Ryan Hipwood [in poza] – si trimit periculos de aproape de stanci, dar graba de a imblanzi monstrii tuturor valurilor de pe coasta ii face pe surferi sa se intoarca aici. “Cea mai infricosatoare parte este cand vad valul si imi propun sa-l prind” zice Charles Ward, surfer local. “Dar odata ce mi-am propus asta, totul pare suprarealist, si uit de toate, in afara de ceea ce am in fata mea.”

4. Hike the Triple Crown, USA

Photo by Kip Evans

Lungima totala a celor mai lungi trasee din Statele Unite – aproape 12.391 km – ajunge sa acoperi aproape o treime dintr-o calatorie in jurul globului, asa se si explica de ce mai putin de 100 de persoane s-au incumetat sa faca Triple Crown. A merge de-a lungul Crestei Atlantice, a Muntilor Apalasi, si a liniei de diviziune continentala – dureaza in general mai multi ani si multe perechi de ghete; pe parcurs se gasesc unele dintre cele mai mari atractii turistice, de la Apalasi la Muntii Stancosi si la Muntii Cascadelor. Dar rasplata este cunoasterea indeaproape a unui teritoriu incredibil de divers si de salbatic. Intre Atlantic si Pacific, hikerii iau la picior coaste batute de valuri, paduri primordiale, varfuri inzapezite, vulcani, paduri tropicale, lumea nepamanteasca a deserturilor, sub ceruri schimbatoare si capricioase, precum cel din poza, la Bishop Pass, Sierra Nevada.

5. Ski K2, Karakoram Range, China, Pakistan

Photo by Dave Watson

In comparatie cu Everestul, K2, al doilea cel mai inalt munte din lume, la 8.611 m, este mai izolat, are vreme si mai imprevizibila si este, statistic vorbind, mortal. Normal ca asta face din el unul dintre cele mai ravnite premii pentru schiorii profesionisti de top, care in ultimii ani au luat cu asalt varful, si au incercat sa coboare pana la baza. Si totusi, riscurile sunt aprige: vanturi furioase, avalanse, caderi necugetate – sunt doar inceputul. Ghidul de schi de inalta altitudine Dave Watson [in poza] a schiat de la 250 m sub varf in 2009, iar alpinistul suedez Fredrik Ericsson a murit in 2010 incercand sa faca acelasi lucru. Marea provocare inca nu a fost dusa pana la capat.

6. Free Climb Yosemite’s El Capitan, California, USA

Photo by Jimmy Chin

De doua ori mai inalt decat Empire State Building din New York, El Capitan se inalta peste Yosemite Valley ca o fortareata. Tocmai aceasta masivitate amagitoare a atras climberii de demult si a facut din Yosemite locul de nastere al cataratului in SUA. Una dintre rutele cele mai celebre este The Nose, care a devenit un premiu pentru climberii lacomi. Prima urcare a acestei rute, de catre Warren Harding, in 1958, a durat 45 de zile, iar Lynn Hill si-a consolidat statusul legendar cu primul free climb, considerat imposibil pana atunci, in 1993. Acum, speed climberii il urca in cateva ore, dar celor mai multi muritori le ia intre 3 si 5 zile . Se aduna acolo pentru granitul tare, pentru unele dintre cele mai frumoase crapaturi si, cel mai probabil, pentru a calca pe urmele legendelor.

7. Cross the Sahara Desert, North Africa

Photo by Joerg Modrow, Iaif, Redux

Cea mai intinsa mare de nisip a lumii, desertul Sahara, acopera 8.5 milioane de km patrati din Africa de Nord, pe o lungime de 4.838 km de la Atlantic pana la Marea Rosie. O provocare imensa, a atras multi exploratori, care au indurat furtuni de nisip, triburi ostile, setea si caldura neiertatoare, pentru a depasi un obstacol de proportii epice. Astazi, cei mai curajosi aventurieri o traverseaza la picior, cu camila sau cu vehicole 4×4, inarmati cu echipament de supravietuire si de urgenta, dar exista putine sanse sa primeasca ajutor daca ceva merge prost. Numai cateva statii si cateva grupari nomade se gasesc in nisipuri, iar exploratorii pot merge zile intregi fara sa vada nimic altceva decat desert.

8. Set a New Kayak Waterfall Record, Washington, USA

Photo by Lane Jacobs, Aurora

Incercarea de a stabili un nou record cu un caiac intr-o cascada cere o gramada de research, impacarea cu ideea ca te vei rani, macar si putin, si poate cel mai important, o credinta de neclintit in propria nemurire. Si totusi, in ultimii ani, cascadele s-au dovedit niste irezistibile, desi periculoase, frontiere pentru caiac-erii care cauta dreptul de a se lauda pentru vecie. “Factorul motivator pentru toata treaba asta a fost faptul ca am crezut ca este posibil” zice Tyler Bradt [in poza], care a atins recordul in 2009 cu o cadere libera de 3.7 secunde peste Cascada Palouse, inalta de 57 de metri, in partea estica a Washington-ului. “Am vrut sa fac asta, probabil, pentru ca pot.”

9. Descend Intro an Active Volcano, Vanuatu, South Pacific

Photo by Bradley Ambrose

Ca o regula generala, lava se vede cel mai bine de la distanta. Asta, desigur, daca nu faci parte dintr-un grup de sfidatori ai mortii care, condusi de aventurierul Kiwi Geoff Mackley, au coborat 195 de metri in vulcanul Marum din Vanuatu, pentru a fi martori ai maruntaielor explozive ale pamantului, in 2010. Clipul rezultat, in care un om imbracat intr-un costum protector se apropie la 91 de metri de un lac de lava, a devenit viral. Este destul de clar ca vulcanii sunt imprevizibili si ca ale lor cratere ofera tot felul de provocari inospitaliere: gaze toxice, caldura extrema, roci care se rostogolesc, precum si explozii neasteptate. Dar numai pentru ca e nebunesc nu inseamna ca e si imposibil.

10. Climb, Swim, or Surf the Poles, Antarctica

Photo by Yassine Ouhilal

Intr-o era a frontierelor in scadere, cautarea de noi teritorii de explorat a trimis mai multi aventurieri catre extremele pamantului, in special, Polii. In ultimii ani, o expeditie a unui grup de 6 oameni a explorat imensele valuri inghetate ale Insulelor Lofoten din Norvegia pe surf [in poza], inotatorul de apa rece Lewis Gordon Pugh a inotat freestyle un kilometru de-a lungul Polului Nord imbracat intr-un Speedo, si schiorul profesionist Chris Davenport a format o echipa cu care sa schieze varfuri nenumite inca in Antarctica. Exista locuri unde un explorator trebuie sa-si schiteze singur propriul drum si propriile obiective. Ceea ce ii indruma este ceva imaterial. Poate fiorul de a infrunta unul dintre cele mai reci colturi ale lumii, sentimentul navalnic al singuratatii, sau poate simpla iubire innascuta a omului de a face ceva ce n-a mai fost facut.

***

Momentan, avem 10 provocari din lumea cea mare. Vom reveni curand cu celelalte 10, fiti pe faza!

 

23 Oct

Machine – omul frate cu motorul

Am vazut clipul asta, ne-am amintit de Shinya Kimura si brusc, am devenit nostalgici. Clipul de mai jos e unul foarte reusit, si poate mai scurt decat am fi simtit nevoia. Sau poate asa e mai frumos. Povestea e scurta, de fapt, mai mult simtita decat spusa. Si totusi, e veche de cand lumea. Omul, cu pasiunile lui. Calare pe motor, kilometri fugind sub roti. Matt de la Mashineshed customizeaza motociclete, dupa chipul si asemanarea lui.

“There’s a farm, at the end of the line, and we call it Machine. That’s, basically, what this place is here. It’s the end of the line. It’s about me, learning how to use my hands, and how to use these tools, and how to use my brain to build things from scratch. And the more I can do on each bike, the better. The essence of Machine is that it’s a learning experience for me.”

 

 

22 Oct

The Notorious IBE 2011 – All Battles All Official Recap

Pentru ca am mai promovat evenimente legate de street dance si Bboying, cum ar fi Street Heroes si Dance to the Core, am dat de clipul de mai jos, si ne-a cam placut. Evident ca ne aduce aminte de filme ca Save the last dance, You got served si Step Up (si altele), numai ca aici nu e nimic regizat. Oamenii astia chiar simt muzica si ceea ce fac ei e greu de incadrat in vreo categorie: ok, e clar ca e dans, dar e gimnastica, e echilibristica, e forta, e ritm, e pasiune. Asa ca, fie ca practicati vreun dans, fie ca nu aveti nici o legatura cu domeniul asta – dar va place libertatea de miscare – filmuletul de mai jos, recapitularea concursului de breakdancing The Notorious IBE 2011, credem ca o sa va placa.

 

 

Site-ul oficial al competitiei este http://www.thenotoriousibe.com/
Poza de preview este din IBE 2010 [by Maupzrock]

19 Oct

NASA a publicat cea mai detaliata harta topografica a Pamantului

Nu stim daca v-a placut geografia in scoala, dar banuim ca atunci cand erati mici, va mai uitati pe la Teleenciclopedie, sau mai aruncati o privire in vreun atlas geografic, macar asa, de curiozitate. Noua ne placeau enciclopediile, in general [fie care erau tele, fie ca nu]. Si ne placeau si atlasurile, georgafice, zoologice, botanice – cu cat erau mai groase si aveau mai multe poze, cu atat era incantarea mai mare. Hartile topografice, mai cu seama, sunt interesante, pentru ca arata relieful. Daca sunt si 3D, cu atat mai bine. Iar metodele de reprezentare a hartilor au evoluat mult de cand eram noi mici. E de ajuns sa te uiti pe Google Maps sau Wikimapia.

 

Dar uite ca nici NASA nu sta degeaba.

Proiectul, cunoscut sub numele de Global Digital Elevation Model (GDEM) a fost creat cu ajutorul imaginilor colectate de ASTER, un radiometru japonez aflat la bordul satelitului Terra, lansat de NASA in 1999.

Efectul 3D este realizat prin fuzionarea a doua imagini bidimensionale, pentru a da senzatia de adancime.

Prima versiune a acestei harti a fost publicata de NASA si Ministerul Economiei, Comertului si Industriei din Japonia in iunie 2009, dar noua versiune este mult imbunatatita, adaugand 260.000 de imagini tridimensionale, pentru o acoperire mai buna.

Varianta actuala dispune de o rezolutie spatiala mai mare, o precizie verticala si orizontala sporita, acoperire mai realista a intinderilor de apa si capacitatea de a identifica lacuri cu diametru de un kilometru. Harta este disponibila online pentru utilizatorii de pretutindeni, accesul fiind gratuit.

Datele colectate de ASTER acopera 99% din uscatul Pamantului, de la 83 de grade latitudine nordica, la 83 de grade latitudine sudica.

Harta topografica se va dovedi utila in mai multe domenii, ea putand fi folosita pentru cercetari stiintifice, exploatarea resurselor energetice si conservarea celor naturale, managementul mediului, designul lucrarilor publice, studii de geologie si planificare urbanistica.

Proiectul poate fi accesat la adresele: https://lpdaac.usgs.gov/ ?i www.ersdac.or.jp/GDEM/E/4.html

 

Sursa: Descopera.ro via NASA

17 Oct

Sistem de franare wireless pentru biciclete

Avand in vedere ca schimbatorul de viteze wireless pentru biciclete a aparut de cativa ani, poate nu e cine stie ce surpriza ca cineva a creat un sistem de franare wireless. Pus la punct de oameni de stiinta de la Universitatea Saarland din Germania, prototipul arata momentan destul de patratos, dar isi face treaba. Daca ar fi sa ne luam dupa algoritmi de computer folositi in mod normal in sisteme de control pentru avioane sau fabrici de chimicale [si care au fost folositi in testarea acestui prototip], sistemul ar trebui sa ofere 99.999999999997 % exactitate – adica ar da gres de trei ori dintr-un trilion de incercari de franare.

Cercetatorii de la Saarland au montat sistemul la roata din fata a unei biciclete de tip cruiser. Pentru a activa frana, biciclistul trebuie doar sa stranga grip-ul de caucuiuc de pe cornul drept al ghidonului. Aceasta presiune este inregistrata de un senzor aflat sub cauciuc, care activeaza la randul lui o mica unitate de emisie. Acea unitate trimite un semnal radio catre un receptor montat la capatul furcii, care il trimite unui dispozitiv care activeaza discul de frana. Cu cat este strans mai tare grip-ul, cu atat este mai puternica frana.

In prezent, sistemul poate opri bicicleta in 250 de milisecunde. La aceasta viteza, un biciclist care ar merge cu 30 km/h ar trebui sa reactioneze cu cel putin doi metri inainte de punctul la care ar vrea sa se opreasca. Cercetatorii nu sunt multumiti de rezultatul asta, si cred ca ar fi relativ simplu sa adauge o functie de control de tractiune si anti-lock.

Profesorul Holger Hermanns, care conduce aceste cercetari, a tinut legatura cu producatorii de frane de bicicleta, si spera sa comercializeze tehnologia. Chiar daca sistemul Saarland nu ajunge pe piata, Hermanns este de parere ca lectiile invatate din acest proiect ar putea fi aplicate pe o scara mai larga, sisteme wireless mai complexe, pentru care eroarea trebuie redusa la minim.

 

Via: Gizmag

17 Oct

Generatorul piezoelectric care genereaza energie din mers

Ar putea oare mersul sau alergatul sa genereze destula energie cat sa iti poti alimenta telefonul mobil sau GPS-ul? Doctorul Ville Kaajakari a creat un prototip inovativ de generator piezoelectric indeajuns de mic incat sa incapa in talpa unui pantof, si care ar putea produce destula energie cat sa alimenteze un receptor GPS, tag-uri de locatie sau, la un moment dat, chiar si un telefon mobil.

Captarea energiei kinetice are provocarile ei, pentru ca in zilele astea, e dificil sa generezi destula energie pentru toate aplicatiile. Aici intra in scena inventia doctorului Kaajakari – prezentata recent in MEMS Investor Journal.

Generatorul din pantof utilizeaza un transductor polymerizat ieftin, cu suprafete metalice pentru contactul electric. De obicei, transductorii ceramici sunt rigizi si, prin urmare, nu sunt potriviti pentru a fi inserati in talpa unui pantof, dar generatorul lui Kaajakari este moale, dar rezistent, deci ar putea inlocui un shock absorber fara a altera functia acestuia.

Conform lui Kaajakari, noile circuite de reglare a voltajului pot converti incarcatura piezoelectrica in voltaj utilizabil, care, combinat cu transductorul polymerizat, ar oferi o putere de doi miliwati pentru fiecare pantof la o plimbare normala. Rezultatul este comparabil cu bateriile pe baza de litiu, pentru ceasuri [in forma de nasture/moneda] si este destul de puternic pentru a alimenta un senzor, un emitator-receptor radio sau un receptor GPS.

“Aceasta tehnologie ar putea aduce beneficii, de exemplu, excursionistilor care au nevoie de dispozitive pentru indicarea locatiei sau de semnale luminoase, pentru situatii de urgenta” zice Kaajakari. “Pentru o utilizare generala, se poate folosi pentru a alimenta dispozitive portabile, fara baterii costisitoare. In cele din urma, am vrea sa aducel nivelul de putere pana la un punct in care, pe langa senzori, sa putem alimenta sau incarca alte dispozitive portabile, precum telefoanele mobile.”

Va fi interesant sa vedem daca inventivitatea lui Kaajakari aduce rezultate – si daca pantofii viitorului vor fi capabili sa incarce aparate mobile.

 

Via: Gizmag

15 Oct

Action Photography – miscarea ca arta in 20 de exemple

De-a lungul vietii, participam la fel de fel de evenimente care ne raman intiparite in minte. Uneori, am vrea sa imortalizam imaginea, si nu avem ce ne trebuie la noi. In cazul in care avem o camera foto, mai este nevoie doar sa surprindem momentul de maxima intensitate, momentul in care miscarea devine arta. Cand se intampla asta, se obtin fotografii asemanatoare cu cele de mai jos. Speram sa va placa, sa va inspire, sa va motiveze. Sa fiti liberi in miscare :)

15 Oct

Jacuzzi suspendat @ Gueuroz, Franta

Totul a pornit de la visul unor oameni de a suspenda un jacuzzi de un pod. Podul cu pricina fusese, la vremea lui (adica anii ’30), cel mai inalt pod din Europa, cu aproape 200 de metri de hau dedesubt. Bun, visul exista deja. Urmatorul pas era gasirea unui grup de oameni trasniti gata sa ia proiectul in primire. 25 de mailuri trimise, 25 de raspunsuri pozitive, care mai de care mai incantati si mai motivati (asa se face treaba!). Acum, cu numarul asta de oameni, marimea jacuzzi-ului, si cu toata structura, insemna ca totul va cantari in total ceva mai mult de 6 tone. O alta problema era alegerea cablurilor potrivite si dimensiunea lemnelor pentru platforma, pentru ca totul sa se desfasoare in conditii de siguranta. Din fericire, au putut recicla materialele folosite intr-un proiect anterior, un jacuzzi suspendat si rotitor.

Lungimea cablurilor era un element vital, pentru ca apa nu iarta nici cea mai mica greseala, si se aduna in punctul cel mai jos, crescand sansele unei erori si destabilizand tot sistemul. Urmatorul pas – gasirea unui mod de a cobori si a urca pe cabluri in cea mai mare siguranta, si cu cea mai mare usurinta.

Cum luna Septembrie a fost una insorita si calduroasa, oamenii au avut timp sa stranga tot ce le trebuia si sa testeze totul, astfel ca in ziua cea mare nu s-a pierdut mult timp, si totul a mers ca pe roate. Inainte sa se treaca la treaba propriu-zisa, pentru a fi siguri ca toata lumea e familiara cu rapelul pe franghie si cu urcatul inapoi, au fost organizate trei seri de training. Primul, aproape de sol, urmatoarele pe podul Fenil, apoi pe Gueuroz.

Pe 1 Octombrie a venit marele moment, chiar de ziua lui Jac, unul dintre trasniti. Toata lumea s-a intalnit la 4:30 dimineata, pe podul Gueuroz. Oamenii era deja impartiti in echipe, fiecare cu alt task: preincalzirea apei, coborarea pieselor pentru platforma [la 40 de metri sub pod], asamblarea platformei, asamblarea jacuzzi-ului – a carui apa trebuia mentinuta la temperatura de 37 de grade, pregatirea rapelului pentru ceilalti participanti… Pe scurt, dupa 4 ore jumatate de munca, prima persoana s-a putut relaxa in jacuzzi, avand o priveliste spectaculoasa de jur-imprejur. Sase ore mai tarziu, ultima persoana a iesit din apa, iar la ora 18, totul se afla deja impachetat si asezat in masini, iar oamenii – gata sa se intoarca in Lausanne pentru a sarbatori si altfel ziua lui Jac.

↑