V-am anuntat acum ceva vreme (mai exact, pe 14 Septembrie) despre un eveniment organizat de Federatia Romana de Polo, in colaborare cu Fundatia Olimpica Romana, numit “Porti deschise catre sport“, o initiativa de promovare a sportului in randul copiilor. Noi am fost prezenti la primul eveniment din acest program, numit “Liber la Polo” (un nume cum nu se poate mai potrivit cu site-ul nostru), am facut poze, am stat de vorba cu lumea, si va impartasim si voua experienta noastra, care a fost una extrem de placuta.

Prima impresie conteaza, desi, pentru mine, a fost de fapt un amalgam de senzatii, unele dintre ele chiar opuse: incantare si o usoara dezamagire [prima a depasit-o cu mult ca intensitate pe a doua]. Incantare, pentru ca e prima data cand ajung la bazinul Floreasca si mi-a placut mult ce am vazut acolo, apoi, pentru ca prima persoana cu care am luat contact (Raluca Rogoz, director de marketing) s-a dovedit a fi foarte deschisa, comunicativa si volubila. Ea a fost cea care m-a introdus in atmosfera si mi-a spus cateva cuvinte despre ce s-a intamplat acolo. Apoi, usoara dezamagire, pentru ca a fost mai putina lume decat ma asteptam (ca numar de spectatori; copiii erau destul de multi si aratau foarte fericiti). Ceea ce spune multe despre vizibilitatea polo-ului, ca sport, in Romania. Nu pot decat sa sper ca la urmatoarele evenimente tribunele vor fi pline, pentru ca merita. Si am sa va spun si de ce. Dar ajungem si acolo.

Dupa cum spuneam, Raluca mi-a zis ca am ratat niste faze interesante, in care jucatorii de polo experimentati, din echipa nationala, au coborat in bazin si au lucrat alaturi de cei mici. Da, mi-ar fi placut sa vad asta, sa fac poze si sa va arat si voua. Eu, cand am ajuns, se desfasura un meci amical intre doua cluburi sportive si arata foarte frumos si asa. Inainte sa apuc scot camera foto din rucsac, Raluca deja imi facuse cunostinta cu Laszlo Kari, fost jucator de polo, declarat in ’91 cel mai rapid inotator al turneului de polo de la Chateauroux, Franta, si unul din fondatorii primei echipe de polo pe apa din Brasov.

Cu Laszlo Kari am purtat o discutie foarte interesanta. Mi-a spus ca polo-ul, si, de fapt, aproape orice alt sport practicat in Romania, cade in umbra fotbalului, care beneficiaza de foarte multa publicitate nemeritata. Rezultatele echipelor de fotbal in Romania nu au fost deloc grozave in ultimii ani, spre deosebire de rezultatele echipelor de handbal sau al celor de polo pe apa. Copiii din ziua de azi cresc avand in fata modele din domeniul sportului, iar fotbalul – si alte sporturi mediatizate in mod extrem – nu ofera modelele potrivite. Generatiile trecute cresteau dorindu-si sa ajunga, de exemplu, precum Nadia Comaneci. Astazi, asa ceva nu se mai intampla, valorile sunt altele, copiii vor sa se faca Mutu cand vor fi mari – si nu neaparat pe baza unor performante sportive deosebite (pe care, de altfel, nu le negam). Felul in care modelele apar in fata tinerilor s-a schimbat si el.

Adevarul este ca nici nu exista conditii favorabile dezoltarii polo-ului pe apa si inotului. In alte tari “de soare pline”, regulile spun ca ar trebui sa existe un bazin olimpic la fiecare 20.000 de locuitori. In Bucuresti, din pacate, in aceasta perioada, sunt functionale doar doua. Proiectul “Porti deschise catre sport” urmareste exact schimbarea acestui lucru – popularizarea sporturilor olimpice in general, si a inotului si polo-ului in special. Asa cum spunea Laszlo Kari, polo-ul (ca si inotul) este un sport curat, strans legat de disciplina, armonie si educatie. Inotul in sine ar trebui sa fie promovat la fel cum este promovat spalatul pe dinti.

Tot aici am aflat si lucruri interesante despre istoria acestui sport: desi are mari similaritati cu handbalul, polo-ul pe apa a evoluat din rugby (era numit water rugby sau aquatic football), in anii 1800. De asemenea, a fost unul dintre primele sporturi de echipa introduse la Jocurile Olimpice moderne, la inceputul anilor 1900. Printre altele, polo pe apa presupune calcarea apei, formarea unor reflexe foarte bune si duce invariabil la dezvoltarea armonioasa a corpului.

Am avut onoarea si ocazia sa vad cu ochii mei cum se joaca polo in echipe de juniori, baieti si fete: intr-un singur cuvant, fair-play. Intotdeauna ma bucur sa vad oameni care se straduiesc sa obtina o performanta sportiva: jocul subtil al motivatiei si al optimumului motivational, efectele recompenselor pozitive si negative aplicate corect, camaraderia si conflictele membrilor unei echipe si nu in ultimul rand, urmarea pas cu pas a drumului spre victorie.

Ceva mai tarziu am schimbat cateva cuvinte si cu Andreea Raducan, care este coordonator PR in cadrul proiectului “Porti deschise catre sport”. Era evident incantata de cum se descurca juniorii in apa. Am ajuns la concluzia ca pana la urma trebuie sa se ocupe cineva de ei – acei copii capabili si talentati care isi doresc sa obtina performanta. In spatele fiecarui joc de polo se afla munca, individuala si de grup, care isi arata efectele in cadrul competitiilor: armonie, fluiditate, forta, spirit de echipa. Nu am vorbit mult cu Andreea. Fiind vizual de felul meu, m-am concentrat mai mult spre suprinderea in imagini a evenimentului (pe principiul “o imagine=1000 de cuvinte”). Asa ca eu m-am intors la fotografiat, iar Andreea, la urmaririea meciului de polo, si, dupa scurt timp, la activitatile PR-istice.

La iesire, m-am intalnit din nou cu Raluca, si am mai schimbat cateva cuvinte cu ea. Copiii aia muncesc din greu pentru a ajunge la performanta, si e mare pacat sa-i lasam cu ochii in soare, ma gandeam eu. Dar nu e vorba de mila aici. Performanta nu se atinge prin mila altora. Cred ca ea exista acolo, in asteptare, si apare acolo unde exista merite. Iar inotul este un sport tare frumos. Si sanatos. Pentru cei mari si cei mici, deopotriva. Raluca mi-a aratat si formularele de inscriere la cursuri de inot sau de polo. Si mi-a spus ca se inscriu copiii. Sigur ca se inscriu, si foarte bine fac.

Mi-a placut foarte mult sa ma aflu acolo, si, cu riscul de a ma repeta, imi pare rau ca nu a fost mai multa lume adunata la bazinul Floreasca (nu stiu ce au pierdut). Am plecat de acolo extrem de incantat – de energia si fair-play-ul copiilor, de frumusetea unui meci de polo, de discutiile cu Laszlo Kari si cu Andreea Raducan. Si destul de multumit de fotografiile pe care le-am facut. [Semnat, Georgianul de Padure]

“Porti deschise catre sport” este un program initiat de Federatia Romana de Polo, in colaborare cu Fundatia Olimpica Romana si cu sprijinul Brenntag, cu scopul de a promova sportul in randul copiilor.

Federatia Romana de Polo este institutia care asigura si sustine sistemul competitional intern, la toate nivelurile de performanta, pentru jocul de polo. Viziunea FRPolo este sustinerea si dezvoltarea polo-ului, precum si a performantelor echipelor Romaniei. Misiunea este de a face din polo un sport atractiv si in continua dezvoltare, pentru a fi practicat de un numar cat mai mare de sportivi. Obiectivele propuse sunt de a selecta cei mai buni juniori/seniori pentru a creea echipe competitive si de a creste performantele acestora in ochii publicului din Romania si nu numai.

Fundatia Olimpica Romana este ONG-ul care sustine si promoveaza valorile sportului romanesc de mare performanta, a miscarii si a spiritului olimpic. Misiunea FOR este de a oferi romanilor prima ocazie in a sprijini succesul sportivilor de inalta performanta, in toate sporturile olimpice. Valorile cultivate de miscarea olimpica nu sunt doar vorbe goale. Onoarea, demnitatea, spiritul de echipa si fair-play-ul, promovate in toate intrecerile olimpice, creaza adevaratele modele.

Pentru informatii suplimentare si noutati, vizitati www.portideschisecatresport.ro